• 150 de ani de la naştere
Iulia Haşdeu s-a născut la 14 noiembrie 1869, la Bucureşti, în familia savantului şi scriitorului Bogdan Petriceicu Haşdeu şi a soţiei sale Iulia. La patru ani vorbea corect franceza (învăţată de tata) şi germana (limba mamei), scria cu o acurateţe aproape caligrafică, desena cu mult talent, memora orice cu o uşurinţă uimitoare. La şapte ani se lăuda cu primele scrieri, naraţiuni, precum Mihai Viteazul sau poemul Domnia lui Ţepeş Vodă. Copil supradotat, la 8 ani, obţine atestatul pentru clasele primare (1877), susţinând examenele cumulate ale celor patru clase. La 11 ani Iulia Hasdeu a absolvit Colegiul Naţional „Sfântul Sava”, iar în paralel, în 1879, se înscrie la Conservator, unde ia lecţii de canto. Ia Premiul întâi la examen. Studiază engleza şi germana. Pleacă la Paris pentru continuarea studiilor. În câteva săptămâni îşi echivalează studiile din ţară. Se înscrie la Colegiul Sévigné din Paris. La 13 ani primeşte de la Guvernul României o bursă de 3000 de franci pentru meritele obţinute la Paris.
În 1886 se întoarce în ţară, după susţinerea examenului de bacalaureat. Se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie de la Sorbona.
A fost prima româncă care a studiat la Sorbona, studiu început la 16 ani, uimindu-şi profesorii cu talentul său. Înscrisă la doctorat, urma să susţină lucrarea despre Filosofia populară la români cu două conferinţe prezentate. Elaborează lucrarea Logica ipotezei. În 1887 ţine la Sorbona o comunicare despre Herodot, vădind un talent oratoric deosebit.
În 1885, la 16 ani, Iulia Haşdeu scrie cea mai mare parte a operei sale. Din cele 130 de poezii, cuprinse în Bourgeons d’Avril (Muguri de april) şi Chevalerie, 60 sunt scrise în acest an, pe lângă schiţe de teatru, eseuri şi un roman. În 1888 scrie ultimul său poem Solitude (Singurătate).
A publicat în timpul vieţii doar câteva poeme în „l’Etoile roumaine”. Încă în 1880 îşi semnează manuscrisele cu pseudonimul Camille Armand. A scris preponderent poezie, dar şi piese de teatru, poveşti şi povestiri. A ţinut şi un jurnal, iar bogata corespondenţă cu tatăl ei, rămas la Bucureşti, denotă un fin intelectual, o conştiinţă a epocii sale, o scriitoare cu talent. Operele sale au apărut în limba franceză la Editura „Hachette” din Paris cu titlul Oeuvres posthumes par Julie Haşdeu (Opere postume) în 1889 şi 1890. Următoarele volume conţin: Chevalerie, Confidences et canevas; Theatre, Legendes et contes, toate redactate în franceză şi publicate de tatăl ei în trei volume.
Poeziile sunt confesiuni, meditaţii şi reverii în spiritul unor scriitori ca: Lamartine, Hugo, Prudhomme, se opun vieţii prozaice şi exprimă o aspiraţie spre demnitate şi puritate morală. Piesele de teatru exploatează miturile istorice şi folclorice. Basmul Princess Papillon (Prinţesa Fluture) şi romanul pentru copii Mademoiselle Maussade (Domnişoara Ursuza) sunt înzestrate cu elemente ce relevă universul infantil.
În 1888, bolnavă de tuberculoză, pleacă la o cură în Elveţia, apoi în nordul Moldovei, la Agapia. La 29 septembrie moare la Bucureşti, în vârstă de doar 18 ani.
A fost înmormântată la cimitirul Bellu.
Între anii 1894-1896, tatăl ei, afectat de pierderea celei mai dragi fiinţe, a înălţat la Câmpina Castelul Iulia Haşdeu în memoria fiicei sale. În Rue Saint-Suplice, Paris, arodismentul IV, nr. 27, la 20 decembrie 1993 a fost fixată o placă comemorativă, amintind că acolo a locuit Iulia Haşdeu, poetă româncă de expresie franceză. (N. R. – Sursa: Aniversări culturale, 2019, Biblioteca „Ion Creangă”, Chişinău)
Tamara PERETEATCU