Pe data 22 iulie 2020, învăţământul nemţean a pierdut pe distinsa profesoară de istorie şi ştiinţe sociale – Caraza Rodica. A fost un dascăl care a pus o amprentă de neuitat asupra elevilor săi, spre care s-a aplecat toată viaţa plină de dăruire, entuziasm şi căldură. Le-a oferit din preaplinul sufletului şi minţii sale atât cunoştinţe, cât mai ales educaţie şi deschidere spre trăsături morale, care să-i ajute să fie oameni adevăraţi. A fost un veritabil model de caracter, demnitate, omenie, integritate, patriotism, profesionalism.
S-a născut în data de 9 martie 1941 la Hangu, dar familia s-a stabilit apoi la Piatra-Neamţ prin strămutare. A urmat Liceul de Fete, actualmente Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” şi Facultatea de Istorie Filosofie din Iaşi. Acest oraş şi studiile universitare au lăsat o urmă de neşters asupra viitoarei profesoare, ea devenind toată viaţa o pasionată de lecturile istorice pe care le savura şi le comenta cu o plăcere imensă.
Şi-a început cariera în cadrul Muzeului de Istorie din Piatra-Neamţ, dar ulterior a părăsit această activitate pentru a se dedica profesoratului, arheologia rămânându-i totuşi o pasiune pentru întreaga viaţă.
După un număr de ani petrecuţi la catedră în cadrul Liceului „Petru Rareş”, a devenit profesor titular la Grupul Şcolar Auto, în prezent Colegiul Tehnic de Transporturi Piatra-Neamţ. În anul 1981 îşi susţine gradul I cu lucrarea „Problema agrară din România după primul război mondial. Aspecte ale reformei agrare în judeţul Neamţ”.
Revoluţia din 1989 vine cu o mare provocare, când, dându-şi măsura autodepăşirii, obţine prin concurs un post în Ministerul Educaţiei Naţionale, loc unde a contribuit, cu toate puterile ei la reformarea învăţământului românesc.
Urmează apoi un moment crucial, care a însemnat întâlnirea cu Grigore Caraza (care venise în vizită în România, fiind stabilit în SUA), considerat erou naţional, datorită unei vieţi de luptă anticomunistă, pentru care a plătit cu 26 de ani de închisoare şi 3 ani de domiciliu forţat. După căsătorie, părăseşte ţară pentru a se stabili în New York, şi, alături de Grigore Caraza, care a fost liderul comunităţii româneşti americane, duce o luptă neîncetată pentru afirmarea drepturilor românilor, întâlnindu-se, printre altele cu personalităţi importante, cum ar fi Hillary Clinton sau membrii familiei regale româneşti. O altă preocupare a fost unitatea naţională, cei doi militând pentru aceasta, de peste ocean, în Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina.
Pentru tot ce a făcut pentru oameni şi pentru ţară, pentru felul ei delicat şi empatic de a fi, pentru firea ei de luptătoare, toţi cei care au cunoscut-o, nu au putut decât s-o preţuiască şi s-o iubească.
Drum lin în lumină, doamna profesoară Caraza Rodica! Vă datorăm adânc respect şi recunoştinţă!
Gianina BURUIANĂ