(11 noiembrie 1953, Iaşi – 25 august 2020, Cluj)
Pe 25 august 2020, s-a stins din viaţă compozitorul şi profesorul Cristian Misievici. Muzicianul a studiat compoziţia la Conservatorul de muzică „George Enescu’’ din Iaşi, loc în care şi-a început cariera didactică. În 1990 s-a alăturat corpului profesoral al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca, devenind mai târziu directorul Şcolii doctorale „Sigismund Toduţă” a instituţiei.
În domeniul compoziţiei a lăsat în urmă câteva lucrări care vor face onoare repertoriului oricărei orchestre din lume: simfonia „De Natura Poesis”, „Antiphonies – concert pentru vioară şi trei grupe de interpreţi”, „Văile Plângerii – pentru şase grupe de percuţie şi orgă” ş. a. A scris muzică de teatru şi şi-a legat numele de spectacole de referinţă ale Teatrului Tineretului. Activitatea sa componistică a fost distinsă, de-a lungul timpului, cu premii internaţionale, muzicianul remarcându-se, în acelaşi timp, şi pentru activitatea muzicologică, aspect care a însemnat studii, articole, cronici şi emisiuni radiofonice.
Pe lângă funcţiile ocupate de-a lungul timpului, Cristian Misievici a făcut parte din Consiliul de conducere al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi a fost membru fondator al Facultăţii de Muzică din Piatra-Neamţ. Tot aici a pus bazele unui Festival internaţional de percuţie, din care s-au desfăşurat doar două ediţii, şi a participat – mai întâi ca student, apoi ca mentor – la fenomenul artistic unic numit „Vacanţe muzicale la Piatra-Neamţ”, o manifestare artistică girată (pe vremuri) de cele mai prestigioase instituţii academice din ţară: Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Academia Naţională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj şi Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi.
Cristian Misievici a avut o carismă imposibil de ignorat. Spirit de lider. Bătrân şi copil, filozof şi naiv, dur şi blând, neglijent şi pedant şi multe asemenea contraste, toate în aceeaşi întrupare! Şi peste toate, un spirit rar, ales, un suflet de o mare bunătate, un talent muzical de netăgăduit, poate prea puţin etalat.
Pentru colegi şi prieteni, a fost şi va rămâne un om deosebit, un spirit efervescent, încărcat cu un rafinat simţ al umorului şi o ironie din cele mai fine. Acum, când va păşi dincolo de „Văile Plângerii”, ne rămâne doar să-l păstrăm în amintire aşa cum a fost şi să ne rugăm pentru pacea trupului şi sufletului său. E un gest de recunoştinţă care se impune: alături de compozitorul şi mentorul său Vasile Spătărelu, profesorul Cristian Misievici a pus municipiul Piatra-Neamţ pe harta muzicală românească.
Apostolul