S-a născut la 17 noiembrie 1887 în satul Popeşti (comuna Farcaşa). După clasele primare făcute în sat se înscrie la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi, pe care o termină în 1908 şi este repartizat ca învăţător la Şcoala primară din satul Frumosu (comuna Galu). În anul 1914, odată cu înfiinţarea Regimentului 55 Infanterie, învăţătorul Gavril Danielescu este concentrat la această unitate la cerere, în vederea obţinerii gradului de sublocotenent în rezervă. Începutul războiului de reîntregire îl găseşte pe tânărul sublocotenent Gavril Danielescu la Regimentul 7 Infanterie Prahova, comandant fiind locotenent-colonelul Nicolae Cornea, regiment care făcea parte din Divizia 5 Infanterie (comandată de generalul Aristide Razu). În vara anului 1917, la Mărăşeşti Regimentul 7 Infanterie Prahova, se găsea în sectorul Moara-Albă-Moara Roşie în sprijinul unităţilor Diviziei 34 Infanterie pentru a opri înaintarea trupelor germane. Se remarcă în aceste lupte locotenentul Gavril Danielescu căruia i s-a conferit Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, pentru vitejia şi priceperea cu care a comandat compania de mitraliere în luptele grele de pe Valea Şuşiţei, ce au avut loc între 25 şi 29 iulie 1917. În urma luptelor cu trupele germane la Movila lui Cuza, sectorul Mărăşeşti, locotenentul Gavril Danielescu primeşte Legiunea de onoare în grad de cavaler, care i-a fost prinsă în piept chiar de generalul Henri Berthelot, şeful misiunii militare franceze în România. Decorarea cu aceste ordine îi aduc ofiţerului şi avansarea la gradul de căpitan. Rănit fiind, este internat în Spitalul Militar din Iaşi, iar la ieşirea din spital este repartizat la Regimentul 56 Infanterie, dublura Regimentului 16 Infanterie Fălticeni şi la 1 septembrie 1919 este pus în cadrul disponibil. Începând cu data de 1 septembrie 1919 şi până la pensionare, în 1947, este directorul şcolii din Lămăşeni (comuna Rădăşeni, judeţul Baia), educând elevii în spirit patriotic, aceştia reuşind cu brio la şcolile secundare din Fălticeni. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, maiorul Gavril Danielescu este mobilizat la Cercul de recrutare Baia, sprijinind prin activitatea sa această unitate militară. În 1945 este pus a doua oară în cadrul disponibil şi se întoarce la şcoala din satul Lămăşeni. Instaurarea comunismului în 1948 a însemnat pentru viteazul învăţător începutul unei epoci de grele persecuţii. Este anchetat de Securitate, bătut, umilit şi închis în lagărul de exterminare de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. A fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc. După eliberare, lucrează cu ziua ca să se întreţină, pensia fiindu-i suprimată. Când vârsta şi sănătatea îl opresc să mai muncească, se adresează statului francez solicitând renta pentru Ordinul Legiunea de onoare în grad de cavaler. Scrisoarea nu a ieşit niciodată din ţară, dar oficialităţile, spre a evita un penibil scandal, dispun să-i redea pensia de învăţător, la care era îndreptăţit. A decedat în anul 1974 şi este înmormântat în cimitirul din Oprişeni, cartier al oraşului Fălticeni.
Dan MIHĂILESCU