• Interviu cu dl. Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ
– Domnule Gabriel Ploscă, cu ce subiect doriţi să începem convorbirea noastră de astăzi?
– M-am gândit să vă propun să discutăm despre EduSAL, mai bine spus despre dictatura EduSal Soft, un program informatic pentru salarizarea din sistemul de învăţământ. Aplicaţia nu se referă doar la salarii, ci cuprinde şi module de evidenţă a personalului sau realizării statelor de funcţii. Este un instrument de lucru destul de complex, pentru că şi sistemul de învăţământ este unul complex, dar un instrument util, atât pentru noi cât şi pentru cei care fac alocaţiile bugetare pentru salarizarea din învăţământ.
– Şi totuşi ce vă determină să folosiţi un determinativ atât de grav – „dictatura” EduSal?
– După cum se întâmplă destul de des în România, lucrurile bune, instrumentele bune sunt deseori utilizate în mod arbitrar, ducând până la urmă la abuzuri. Abuzuri categoric dictate de puterea politică, maşinaţiuni de care „este nevoie” pentru ca bugetul educaţiei, niciodată suficient, să fie înglobat în cifrele date prin bugetul de stat. Altfel spus, nevoile reale ale educaţiei trebuie să fie înghesuite în acel pat al lui Procust care înseamnă alocaţia bugetară.
Aceste probleme apar în condiţiile în care cea care a creat şi administrează programul informatic EduSal, firma SIVECO, o firmă românească care a mai avut probleme de evaziune fiscală, primeşte anumite dispoziţii verbale din partea finanţatorului şi de aici apar aceste abuzuri. În mod normal principiul EduSal ar trebui să reflecte salarizarea pe baza legilor, a actelor normative în vigoare. Numai că legislaţia e nesocotită pe baza unor dispoziţii niciodată scrise.
– Mai aveţi ceva pe suflet când rostiţi cuvântul „dictatură”?
– Ar mai fi o altă problemă care nu trebuie omisă: în momentul în care apare o modificare în salarizare printr-o dispoziţie legală, normal, ar trebui modificată şi aplicaţia EduSal. Sindicatul a sesizat în repetate rânduri ca această modificare să vină până la sfârşitul lunii, pentru ca secretarii şi contabilii să aibă timp să prelucreze datele, astfel încât pe data de 14 colegii noştri să-şi găsească salariile pe carduri. Dar, în ciuda acestor apeluri, de multe ori aceste noi variante sosesc pe data de 5 sau 6 ale lunii, ba mai mult uneori vin şi cu greşeli, sesizate tot de noi, cei din teritoriu… Cred că trebuie mai multă responsabilitate şi lucrul acesta s-ar putea remedia dacă cei din minister ar fi mai fermi. Cei care ţin legătura cu SIVECO, şi şefii lor, ar trebui să se gândească şi la oamenii care trudesc la salarii, consumând timp şi nervi, pentru ca apoi să arunce totul la gunoi.
– Şi cum vă explicaţi perpetuarea acestor situaţii abuzive?
– Când vorbesc despre aceste abuzuri, ştiu că în spatele lor este un personaj, un soi de păpuşar. Şi simt nevoia de a spune acest lucru grav, în ideea că afirmaţia mea va avea un ecou, că cineva se va sesiza şi se vor pune întrebări. Pe acest păpuşar îl simţim dar din păcate nu avem dovezi foarte evidente, motiv pentru care nu îi rostesc numele. Deocamdată… în această etapă. Lucrurile acestea se ştiu şi sunt acceptate tacit la cel mai înalt nivel în Ministerul Educaţiei. Aceasta pentru că, după cum am mai spus, un astfel de personaj este „necesar” iar longevitatea lui în funcţia din minister ne arată că a fost realmente util tuturor miniştrilor pentru a strecura nevoile învăţământului într-un buget nici pe departe îndestulător. Acesta este mecanismul care determină aceste abuzuri.
– Pentru ca lucrurile să fie mai clare cititorilor noştri, aţi vrea să exemplificaţi?
– Spre exemplu ani de zile majorările salariale în ceea ce priveşte gradaţia de merit, diriginţia, majorările pentru şcoli speciale, pentru clase simultane, pentru control financiar preventiv – nu au fost calculate la salariul în plată ci au rămas ancorate la nivelul din decembrie 2016. În cele din urmă, datorită faptului că sindicatele din ţară au pornit acţiunile în instanţă – şi sunt mii de asemenea iniţiative – şi dându-şi seama că s-ar putea să-i coste mai mult datorită dobânzilor, prin Ordinul de Ministru 3993/16 iunie 2021 ministerul a dat dispoziţie prin EduSal să se ajungă la situaţia normală, adică toate aceste drepturi să fie calculate prin aplicare la salariul de bază aflat în plată.
– Am înţeles totuşi că Ordinul de Ministru 3993/ 16 iunie 2021 are o anumită notorietate…
– Da, este celebru pentru noi. Dincolo de bucuria resimţită când a intrat în vigoare, şi în acesta s-a strecurat o eroare şi anume la prevederea de la Articolul 2, referitoare la doctorat. Deşi Legea 153/2017 spune clar ce drepturi au toţi cei care şi-au echivalat gradul I cu doctoratul înainte de 1 iulie 2017, O. M. îi sancţionează fără distincţie pe toţi, indiferent de perioada obţinerii titlului ştiinţific de doctor. Aceasta în condiţiile în care Articolul 15 din Constituţia României ne spune că un astfel de Ordin nu se poate aplica retroactiv. Sigur că putem discuta de ce există această discriminare între cei dinainte de 1 iulie 2017 şi cei de după, dar felul cum dispune O. M. este un abuz. Un alt abuz legat de doctorat care se face tot prin EduSal vizează indemnizaţia de doctorat, care este 50% din salariul minim pe economie. Salariul minim luat în calcul iniţial a fost de 1900 lei, dar prin negocieri succesive nivelul actual este de 2550 lei, însă indemnizaţia de doctorat a rămas la nivelul din 31 decembrie 2018, calculată la salariul de 1900 lei. Aceasta deoarece aplicaţia EduSal nu este actualizată, şi asta datorită păpuşarului sau celor care dictează reguli chiar dacă acestea contravin legii.
– Cum se înscriu tranşele de vechime în acest context?
– Tranşele de vechime reprezintă un alt exemplu. Până la aplicarea Legii 153/2017, acestea mergeau până la peste 40 de ani, pentru ca apoi ultima tranşă să fie stabilită la peste 25 de ani. Astfel, colegii cu tranşe mari de vechime au fost dezavantajaţi. Hotărârea Guvernului nr. 38/2017 spune că tranşele trebuie să se aplice ca înainte. Desigur, există foarte multe acţiuni în justiţie şi colegii mei au lucrat foarte mult pentru că este o acţiune foarte laborioasă să iei fiecare profesor şi să vezi dacă a fost dezavantajat sau nu. Am lucrat cu specialişti, am avut nevoie de un audit, a fost un consum de muncă extraordinar – şi le mulţumesc colegilor mei pe această cale. Au fost cheltuieli foarte mari, fiindcă demersurile nu s-au făcut pe unitate şcolară ci pe fiecare om, cu situaţia lui specifică. Deşi s-a revenit la situaţia corectă, noi suntem încă în instanţă pentru că trebuie să recuperăm şi sumele pierdute până la aplicarea normală a tranşelor de vechime, în 2021.
Se vorbeşte acum despre o lege reparatorie. Aş vrea să spun că au mai fost cazuri în care s-a recunoscut că s-a furat din banii oamenilor ani de-a rândul, iar datoria noastră este de a recupera sumele furate, să le dăm banii înapoi. Noi sperăm să apară această lege compensatorie, dar întrebările rămân. De ce trebuie să ajungem în instanţă pentru o salarizare corectă, când salarizarea este prevăzută în acte normative? De ce păpuşarul a făcut acest abuz? De ce a fost acceptat acest abuz?
– Deşi este edificator ceea ce ne-aţi relatat, cred că totuşi mai sunt şi alte situaţii de remediat…
– Noi am câştigat prin instanţă şi recuperarea sporului de stabilitate de 15% din salariul de bază acordat personalului auxiliar de conducere (secretar şef, contabil şef). Trebuie doar puse în practică numai că EduSalul nu permite. Deci prin EduSal se împiedică punerea în practică a unei hotărâri judecătoreşti. Cum să avem încredere într-un asemenea stat?
S-au mai întâmplat şi alte lucruri. Am avut şi cazuri în care deşi s-au planificat concediile, deşi oamenii aveau perioadă de activitate aprobată, s-a impus telefonic să fie toţi trecuţi în concediu. În caz contrar s-a trecut la ameninţări din partea ministerului către inspectorate (pe motiv că vor avea probleme cu salariile) şi de la inspectorate către şcoli (pe motiv că nu vor fi avizate statele de plată). S-a ajuns la situaţii hilare în care directorii au fost nevoiţi să-şi roage angajaţii care au fost în activitate să se treacă în concediu. Pentru ce? Iarăşi este vorba despre bani, pentru a nu se plăti indemnizaţia de hrană. În acest hal s-a ajuns!
Sau, mai sunt încă restanţe la plata hotărârilor judecătoreşti. Nu s-au plătit toate sumele pe dobânzile legale obţinute în instanţă. Şi acolo a fost o dublă luptă pentru că mai întâi am câştigat dreptul de dobândă şi s-a încercat, tot prin Edusal, să nu se plătească dobânda penalizatoare, care era ceva mai mare, ci cea remuneratorie, ceva mai mică. A trebuit să mergem din nou în instanţă pentru a se stabili clar că se va plăti dobânda penalizatoare. Pentru că în hotărârea judecătorească scria „dobânda legală” şi fiecare a înţeles ce a vrut. Ar trebui să mai spunem că au fost cazuri în Neamţ în care prin auditul de la minister s-a încercat influenţarea (dar tot verbal) de a nu se aplica hotărârea judecătorească!
Mai sunt persoane care nu şi-au ridicat voucherele de vacanţă din anul 2020. Noi am rugat şcolile să facă demersuri către inspectoratele şcolare şi să ceară sumele, inspectoratele au cerul la minister, dar circuitul s-a oprit aici. Au fost cazuri în care acest personaj sinistru, adus în discuţie astăzi, s-a lăudat că a făcut economii şi banii s-au întors la buget. Şi iată că abuzurile continuă. Dar şi noi vom continua acţiunile noastre în justiţie, sperând că poate se observă şi se vor pune lucrurile în ordine. EduSalul trebuie păstrat pentru a face o salarizare corectă în învăţământ, ţinând cont de actele normative în vigoare.
A consemnat Gianina BURUIANĂ