Când eram copil, în oraşul meu natal se făcea mare bâlci la Ziua Crucii (14 septembrie). De pe la începutul lunii august veneau „bâlciarii” cu lanţuri, bărci, pocnitori, scamatorii ş. a. Pentru copii, cele mai importante erau bărcile şi tonetele în care se vindeau gogoşi. Tot timpul se auzea: hai la gogoşi! Acestea erau cu totul deosebite, altfel decât cele făcute de mamele noastre acasă. Numai în bâlci găseai asemenea gogoşi, lungi şi subţiri, întinse ca o scândurică şi prăjite în ulei încins de cel puţin două zile. La aspectul deosebit se adaugă şi faptul că erau mai gustoase decât cele de acasă care erau rotunde sau ovale şi pline înăuntru. Merita să renunţi la două curse cu barca pentru o gogoaşă. Copilul a crescut, s-a mutat în altă localitate şi nu mai ştie dacă la Buhuş se mai face bâlci şi se mai pot mânca scândurele de gogoşi.
După mulţi ani de la „revoluţia” din 1989, o verişoară dintr-un sat de munte, gospodină pricepută, ne-a adus un castron plin cu gogoşi. Acestea erau altfel decât cele din bâlciul copilăriei mele: frumos crescute, perfect de rotunde, strălucitoare şi, surpriză, toate goale înăuntru. Erau şi bune şi frumoase, ca o blondă păcătoasă. Mâncând astfel de gogoşi mi-a străfulgerat pe loc, brusc, instantaneu şi deodată prin minte o idee: Gogoaşa semăna cu Democraţia (actuală). Cum de nu mi-am dat seama, timp de vreo 30 de ani, că politicienii ne vindeau democraţii-gogoaşă. Păi cum să nu fie aşa dacă suntem chemaţi să alegem partide şi oameni care nu ne prezintă nici un program de guvernare. Ba unii au câştigat fără să fie votaţi şi-şi termină mandatul chiar dacă o lume întreagă a văzut frauda. Ni se promite la modul general o viaţă „nouă”, dar la sfârşitul mandatului ni se spune: „am promis o viaţă nouă, însă nu vouă”. Şi cum în acest an avem mai multe alegeri, ne vom îmbuiba cu gogoşi naţionale şi europene. Gratis.
Ia gogoaşa, neamule!
Prof.dr. Mihai ŞURUBARU