Pe 11 iunie 2025, la sediul Muzeului de Artă a avut loc o conferinţă dedicată împlinirii a 125 de ani de la naşterea colonelului Gheorghe Răşcănescu.
Cităm de pe coperta a IV-a volumului Gheorghe Răşcănescu, Erou la Cotul Donului. Însemnări din război 19451-1944: „Gheorghe Răşcănescu (1900-1967) a început campania din Est cu, gradul de maior, la comanda Batalionului 1 din Regimentul 15 Dorobanţi. Unitatea a fost printre primele care au intrat în Odesa la 16 octombrie 1941.Apoi, în noiembrie 1942, la Cotul Donului, a reuşit în mod miraculos să-şi scoată batalionul aproape intact din cleştele trupelor sovietice. Pentru această faptă a fost decorat cu „Crucea de Cavale a Crucii de Fier” – fiind ofiţerul străin cu gradul cel mai mic deţinător al acestei distincţii – şi cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a.
După 23 august 1944, a organizat din proprie iniţiativă un detaşament de voluntari din Regimentul 3 Vânători Moto, cu care a participat, alături de armata sovietică, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei.”
În cuvântul de deschidere, dir. adj. ştiinţific al muzeului, dr. Mihaela-Cristina Verzea, a explicat că acest eveniment face parte dintr-un proiect complex dedicat personalităţii lui Gheorghe Răşcănescu, o întreprindere menită să acopere o pagină a Istoriei noastre naţionale recente. Domnia-sa a mulţumit pentru donaţia făcută Muzeului de domnul Dan-Dumitru Călinescu, nepotul colonelului Răşcănescu, şi a subliniat importanţa corelării istoriei oficiale – cea din manualele şcolare – cu cea vie, adevărată; imperativul de a ne cunoaşte istoria locului în care trăim.
Invitatii speciali ai manifestării au fost lt. col. Marius Dascălu, comandantului Centrului Militar Judeţean Neamţ şi dl Dan-Dumitru Călinescu, nepotul colonelului Răşcănescu, prefaţatorul cărţii menţionate mai sus.
Şi dacă lt. col. Dascălu a tradus pe înţelesul auditoriului faptele glorioase de arme ale col. Gheorghe Răşcănescu, comunicarea cu titlul Speranţa, susţinută de dl Călinescu, dincolo de informaţiile preţioase despre bunicul său, a transmis un mesaj concret către tinerii de astăzi: „ Bunicul, care a refuzat să intre în partid, spunea că regimul comunist este împotriva naturii umane, şi tot ce este construit aşa nu poate dăinui. A refuzat orice compromis şi a plătit pentru asta. Iar în anii de închisoare a înţeles mai mult despre puterea sufletului de a supravieţui, despre condiţia umană, decât în tot războiul. Au rezistat pe front şi în lagărele de exterminare doar cei care nu şi-au pierdut credinţa şi speranţa. Şi mesajul concret rămâne acesta: Să nu vă pierdeţi niciodată speranţa. Să vă continuaţi cu curaj drumul pe care l-aţi ales, pentru că renunţarea la speranţă înseamnă renunţarea la vis…”
Mircea ZAHARIA