Acum 9 ani, pe data de 5 mai 2006, se stingea din viaţă academicianul Zoe Dumitrescu Buşulenga – Maica Benedicta. România pierdea un mare om de cultură, un adevărat tezaur al lumii creştine universale.
Născută pe 20 august 1920, la Bucureşti, Zoe Dumitrescu Buşulenga a absolvit Şcoala Centrală din capitală, înscriindu-se la Conservatorul „Pro-Arte”. După propriile mărturii, a fost un copil foarte bolnăvicios, motiv pentru care a trebuit să renunţe la cariera muzicală.
După ce a obţinut licenţa în Filologia engleză şi germană, a dobândit-o şi pe cea în Ştiinţe Juridice.
În 1948, Zoe Dumitrescu Buşulenga a fost numită asistentă la Catedra de Literatură Universală şi Comparată a Universităţii Bucureşti. În 1971 a devenit profesor universitar, iar în 1973 – şefă a catedrei.
A fost redactor la Editura pentru Literatură şi cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu” din Bucureşti, pe care l-a condus din 1973. Totodată, a fost redactor-şef al publicaţiilor academice „Revista de istorie şi teorie literară” şi „Synthesis”. În perioada 1990 – 1994, a fost vicepreşedinte al Academiei Române, fiindu-i decernat Premiul Herder. Este autoarea a numeroase volume de literatură comparată, memorialistică, analize stilistice, istorie literară, istoria culturii.
După moartea soţului se retrage la Mănăstirea Văratec, unde, în anul 2005, s-a călugărit, sub numele de Maica Benedicta. A trecut la cele veşnice la 5 mai 2006, la Mănăstirea Agapia, şi, conform dorinţei testamentare, a fost înmormântată la Mănăstirea Putna. (I. N.)