22 IUNIE 1941 – 22 IUNIE 2011
La 29 martie 1942, Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ, împreună cu Inspectoratul Şcolar al judeţului Neamţ, au comemorat pe eroii învăţători căzuţi pe cîmpul de onoare în războiul din anul 1941.
S-a oficiat o slujbă de pomenire în Biserica Sfîntul Ioan Domnesc din Piatra Neamţ la care au participat reprezentanţii tuturor autorităţilor civile şi militare din oraş, familiile eroilor şi un mare număr de învăţători din tot judeţul.
Trecuseră doar cîteva luni de cînd conducătorul statului român, generalul Ion Antonescu, semnase ordinul de zi prin care cerea imperativ şi solemn: „Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!”(22 iunie 1941) Trecuseră doar cîteva luni de cînd Ţara Mamă şi-a trimis zeci de mii de fii să lupte pentru „a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea” şi şcoala nemţeană „depunea prinosul de adîncă recunoştinţă celor 40 de eroi şi martiri ai credinţei creştine”, plecaţi din rîndurile învăţătorimii. Au căzut pentru eliberarea Basarabiei, a Bucovinei de nord şi a Ţinutului Herţa. Au murit pentru reîntregirea naţională.Le-am regăsit numele în paginile revistei „Apostolul” (Revista Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ), nr.5/ an VIII, apărută în luna mai a anului 1942. Sunt învăţători care s-au născut sau au activat în judeţul Neamţ: Gheorghe Săvinescu, Mihai Cojocaru, Vasile Catană, „bădia” Iorgu Popescu (Apopei), Spiridon Barcan, Ioan Al. Crivăţ, Ioan D. Gherasim, Gheorghe Cotosa, Vasile Gh. Vasiliu, Vasile I. Vasiliu, Ioan Darie, Nicolae Găină, Laurenţiu Popa, Gavril Smionescu, Neculai Oblon, Constantin Vlase, Vasile Mustea, Nicolae Lupaşcu, Petru Cimpoeşu, Vasile Mitru, Ioan Stănciulescu, Mihai Manea, Dumitru Vereşteanu şi mulţi alţii, unii dintre ei fiind tineri absolvenţi ai Şcolii Normale de Băieţi din Piatra Neamţ. Fiecare dintre ei a devenit o lacrimă căzută pe obrazul Basarabiei, ea însăşi „lacrima neamului meu”.
Au fost oameni gospodari şi muncitori, învăţători inimoşi, cu sufletele deschise, cu iubire de copii şi de şcoală. Au slujit cu dăruire altarele şcolilor din Grumăzeşti sau din Ghindăoani, din Dobreni, Bălţăteşti sau Ţibucani. Îi revăd, cu mintea, printre copii şi săteni, la Hangu, Certieni – Bîrgăoani, Ruseni, Mastacăn, Gîrcina sau Cut. Din fiecare „munte” al Neamţului a căzut cîte un brad. Au rămas şcolile lor curate şi luminate de ochii iscoditori ai unor copii micuţi şi nevinovaţi, care în zadar vor căuta poarta şcolii întrebîndu-se în fiecare zi: „Oare cînd vine Domnul?”
Înaintea morţii, unii dintre ei au reuşit să scrie acasă… Cuvinte simple, dar în acelaşi timp cutremurătoare. Am citit scrisoarea lăsată de locotenentul Gheorghe Săvinescu, din Grumăzeşti, soţiei şi copiilor săi. Este un adevărat testament pentru toţi românii, din toate timpurile.
„…Ceea ce ţin mai mult prin prezenta scrisoare, este nu atît să vă asigur prin ea existenţa voastră materială, cît cea morală: curajul, încrederea în voi, astfel ca toate piedicile ce vi s-ar ivi în cale să le puteţi înlătura în lipsa mea…”
În 9 septembrie 1941, rănit, aflat „la vreo 10 km. de Odesa, învăţătorul Săvinescu nu-i cere soţiei sale „să-l jelească şi să-l regrete mereu” ci „să poarte copiii la şcoală ca să-şi poată asigura un viitor…” Sunt ultimele dorinţi ale unui învăţător din Ţinutul Neamţului care a murit pentru patrie.
Tot cu gîndul la şcoală a murit şi învăţătorul erou Mihai Cojocaru din Dobreni. Într-o ultimă scrisoare, o adevărată „Carte a morţii pentru Ţară”, el cere iertare, iar fraţilor săi le adresează rugămintea „de a lăsa, la momentul potrivit, ceea ce mi s-ar fi cuvenit mie de la părinţi, Şcolii şi Bisericii”. Oamenii aceştea nu trebuie uitaţi. De acolo, ne-ar mustra cînd păcatele şi slăbiciunile noastre vor pîngări jertfa lor şi se vor bucura atunci cînd ne vom arăta vrednici de ei. Arc peste timp: la 22 iunie 2011, Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ a comemorat la Biserica Sfîntul Ioan Domnesc din Piatra Neamţ eroii învăţătorimii nemţene căzuţi la datorie pentru neam şi Ţară în primele luni ale celui de-al doilea război mondial. Nu-i vom plînge, fiindcă eroii nu se plîng ci se glorifică.
Să fim împreună! Împreună să ne-adunăm eroii iar în gînd, ca să ne înveţe dragostea de Ţară.
Prof. Liviu RUSU