Cînd eram elevă, profesorii mei erau respectaţi şi iubiţi. Veneau la serbarea de sfîrşit de an veseli şi cu haine noi; erau „cineva” şi la sat şi la oraş şi de aceea am vrut să fiu ca ei, adică să fiu printre CEI MAI BUNI. De atunci, în mintea mea, stejarul este legat de coroniţă, iar mirosul amărui al generosului bujor, e legat de „Doamna mea”.
Şi era pace pe chipuri şi lumină în minte şi era linişte în suflet… şi părerea de rău că nu ne vom vedea pînă în septembrie. Pe atunci, tuturor le era dragă şcoala!
Nu ştiţi dumneavoastră să-mi spuneţi ce s-a întîmplat cu noi şi unde-i şcoala mea?
Elevii cîntă: “A venit vacanţa /Cu trenul din Franţa / Moarte învăţătorilor / Şi a profesorilor!”., iar părinţii lor se întreabă: ce se sărbătoreşte pe 30 Iunie?
LA MULŢI ANI, dragii mei colegi!
Viespea Dida