La margine de lume,
venit din vremi bătrâne,
un plai cu dulce nume
înălţător rămâne.
Aici o vatră sfântă
la sânul ei ne strânge
şi doina când se cântă
o lume toată plânge.
Ne încălzeşte lutul,
ne-alină două ape,
pătimitor, trecutul
într-un oftat încape;
o iarbă-nrourată
ascunde veche rana,
ni-i soarta zbuciumată,
oricând basarabeană.
Avem un nuc şi-i verde,
şi-n pragul casei creşte,
cu nucul nu ne pierdem,
de moarte ne păzeşte;
la prunci suntem cu gândul
şi nu dorim războaie,
noi semănăm pământul
şi aşteptăm o ploaie.
Basarabia, Basarabia
Frate şi sora, mamă şi tată
Basarabia, Basarabia
Scumpă icoană, în inimi
purtată
Trecută prin foc şi prin sabie,
furată, trădată mereu,
eşti floare de dor, Basarabie,
eşti lacrima neamului meu.
Dumitru MATCOVSCHI