Eduard Covali a fost cel mai bun director al Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ. Cel mai bun director de până la el a fost Ion Coman. Ion Coman, care avea obiceiul să le spună celor care întrebau despre Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ: nu vorbiţi cu mine; eu sunt geambaş de actori, dar mergeţi la secretariatul literar şi o să găsiţi acolo un tip mic şi deştept care ştie tot despre teatru.
Cu timpul am devenit prieten cu Edi, tipul mic care ştia tot despre teatru. Făceam un cenaclu şi scriam împreună, în trei, poezii dedicate zilelor de naştere ale colegilor. Nişte poezii care aveau umorul lor şi nu doar umor, ci şi spirit. Făceam treaba asta cu bucurie, împreună cu Edi şi Gelu Apostol. Regret că eu nu le-am păstrat.
Eduard Covali avea umor, spirit, şi o memorie extraordinară. Se gândea la Nora cu mare drag, Nora, fiica lui care a devenit actriţă. Îi urmărea cariera, se uita îndeaproape la ea… Şi acum, suntem cu toţi trei actori: Gelu Apostol, eu şi Nora Covali…
Cine nu-l iubea pe Edi?
Edi era înţelegător, avea umor şi ştia să facă glume din orice.
Citea enorm.
E adevărat că bea şi fuma, dar băutura niciodată nu l-a pus la pământ. Totdeauna, la o votcă mică, devenea mai spiritual, mai cald, mai deschis comunicării şi ideilor celor mai trăsnite. Cu o condiţie: să slujească faimei T. T.- ului.
Acum, când se împlinesc 90 de ani de la naşterea lui, îi doresc, chiar acolo în nefiinţă, să-l ocrotească Dumnezeu şi să fie fericit. Şi sănătos pe cât se poate acolo. Şi plin de voie bună ca întotdeauna.
Ţâcă COJOCARU