Calistrat Hogaş, poreclit şi Moş Calistru „a hoinărit” la viaţa lui prin mai multe târguri moldave: Piatra-Neamţ, Roman, Iaşi, Tecuci. Evident, în interes de serviciu, ca profesor de română şi latină. Ca dascăl „de româneşte” cum îi plăcea lui să zică. A trăit numai între „şcoleri” şi i-a iubit părinteşte. Când a scos de sub tipar cartea sa „Pe drumuri de munte”, a dedicat-o foştilor elevi. Pe prima pagină a scris o dedicaţie de suflet: „Închin aceste rânduri elevilor mei de altădată, în semn de dragoste şi aducere aminte”. Frumos, nu?
Dacă în timpul anului şcolar, Moş Calistru era văzut mergând tacticos pe holurile liceului cu catalogul sub braţ, cum se lua vacanţa de vară dispărea din peisaj. O tăia spre Munţii Neamţului, echipat în ţinuta „de scandal”. Citeşte opinci cu nojiţe, ciorapi de lână roşie, raniţă în spate, revolver la şold, toroipan în mână, pălărie cu boruri late şi pelerina lui de proporţii homerice. Normal, din dotare nu lipsea nici Pisicuţa, o iapă tânără şi sprintenă ce urca cărările cu dexteritate de alpinist. Părea Fantomas din filmele franţuzeşti. Din sălbăticie se întorcea toamna când suna clopoţelul şi Moş Calistru devenea din nou profesor.
Într-o astfel de toamnă frumoasă şi blândă, cam pe la 1904 a descălecat la Liceul Internat din Iaşi, de pe strada Mohănescu, o faimoasa brigadă de control şi îndrumare de la Ministerul Instrucţiunii Publice. În brigadă, numai inspectori scorţoşi din ăia cu aere şi ifose, de Capitală. Din întâmplare sau poate intenţionat a fost asistat la lecţie şi Moş Calistru. Calm, regal, plăcut la vedere, scriitorul de la Viaţa Românească a cerut şcolarilor să deschidă cartea de Citire la poezia care vor ei. Şi puştanii s-au executat. Au deschis la poezia „Uliu şi găinile” şi a început spectacolul. Întrebări clare şi precise puse de profesori, răspunsuri inteligente date de clasă. Spectacol de mare calibru. Şi pentru că, Gigel repetentul clasei, n-a deschis gura toată ora, profesorul l-a împuns cu o întrebare uşoară, după capul lui debil. Răspunsul lui? „Domn profesor m-a durut burta tare şi n-am putut să învăţ lecţia de azi, Uliu şi găinile”. Bang şi… gata. Lecţia s-a prăbuşit. Concluzia domnilor inspectori?! Au asistat la o lecţie regizată. La o lecţie preparată drept una improvizată. Şi scandalul s-a dezlănţuit imediat. Inspectorii cei răi cereau „capul lui Moţoc” şi au lătrat mult timp prin gazetele vremii. Bătrân, ostenit şi sastisit de răutăţile lumii în care a trăit, Calistrat Hogaş a cerut fiicei sale – Sidonia un singur lucru: „Să mă duci la Piatra”. Şi l-a dus. Acolo hodineşte cum spunea dumnealui în pace şi linişte.
Dumitru RUSU