Lumânarea Recunoştinţei „este un monument, ale cărui rădăcini merg adânc în trecutul Basarabiei. Acest monument este un tribut adus tuturor eroilor anonimi, oamenilor care au păstrat limba, cultura şi istoria Moldovei. Totodată monumentul perpetuează amintirea marelui poet necunoscut care a scris balada Mioriţa” – notează înscrisul de la începutul traseului spre acest simbol al românismului din Soroca. „Aici, îngropate în fundaţie, stau durerile şi speranţele multor generaţii de trăitori pe aceste meleaguri. Acest monument este o lucrare extraordinară a prezentului, dedicată tuturor monumentelor distruse ale culturii moldoveneşti.”
Ideea de a construi acest nod la istorie aparţine lui Ion Druţă, cel mai important dramaturg basarabean contemporan. Dar, deşi el a lansat ideea cu 15 ani în urmă, proiectul s-a realizat şi inaugurat oficial abia pe 27 martie 2004. Şi de atunci, până în zilele noastre, această „Lumânare a Recunoştinţei” (sau „Flacăra Recunoştinţei”, cum i se spune mai nou) stă de strajă deasupra apelor Nistrului.
Pentru a ajunge la monument, din şoseaua care intră în Soroca trebuie urcate 600 de trepte. După primul tronson al scării, întâlnim Fântâna Profesorului, construită tot la îndemnul scriitorului Ion Druţă, dar inaugurată şi sfinţită zece ani mai târziu. Şi trebuie spus aici, spre mândria profesorilor basarabeni, că monumentul a fost construit şi „cu contribuţia financiară a Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei”, aşa cum consemnează şi placa comemorativă.
„Lumânarea Recunoştinţei” este o clopotniţă în formă de lumânare, înaltă de 29,5 m şi are amenajată la primul nivel o frumoasă capelă împodobită cu icoane ortodoxe şi ţesături populare. Pe timp de noapte, lumina „lumânării” poate ajunge la Otaci (55 km, spre nord) şi Camenca (102 km, spre vest, aproape de graniţa cu România). De pe platforma monumentului care domină înălţimile, se poate admira o frumoasă panoramă a oraşului şi cetăţii, a meandrelor Nistrului ce se pierd în negura spaţiului şi vremurilor…
Red.