In memoriam – Constantin Paiu, un junimist care şi-a greşit veacul
A trecut de curând la cele veşnice omul de teatru CONSTANTIN PAIU, o personalitate dedicată artelor spectacolului, distins filolog, cercetător şi profesor universitar. A fost un reper de înaltă performanţă spirituală, de generozitate, de acribie şi rigoare academică, unul dintre prietenii statornici ai Teatrului Tineretului, pe care, decenii de-a rândul, l-a apărat şi iubit.
„Bădia Costache” Paiu va rămâne mereu în amintirile noastre drept „Bădia Titi”, un hâtru inteligent, pus oricând pe glume, delectându-ne cu o pre lată limbă moldovenească, plină de miez şi culoare, transmiţând perpetuu bună dispoziţie şi o stare de bine, cum puţină lume reuşeşte. Un adevărat junimist care şi-a greşit veacul…
Născut în 1936, absolvent al Facultăţii de Filologie-Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (promoţia 1958), Constantin Paiu a activat mai întâi ca ziarist profesionist, apoi ca reputat om de radio, manifestându-şi încă din juneţe interesul pentru arta teatrului. Pe lângă cronici şi comentarii teatrale avizate, a semnat nenumărate adaptări radiofonice şi dramatizări, la care se adaugă zeci de emisiuni radio cărora le-a asigurat regia artistică.
În 1990 îşi susţine doctoratul în filologie cu o privire inedită asupra polivalenţei personalităţii lui Liviu Rebreanu. S-a ostenit ca profesor la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu”, fiind unul din fondatorii Şcolii Doctorale de Teatru din Iaşi şi autorul unor lucrări esenţiale pentru studiul teatrului românesc şi universal: „Şcoala ieşeană de teatru”, „Rebreanu, omul de teatru”, „Confidenţe la Arlechin”, „Repere în teatrul antic grec şi latin”.
În 2013, Senatul UNITER i-a oferit Premiul pentru întreaga activitate, la secţiunea Critică şi istorie teatrală.
Bădia Titi rămâne în amintirea noastră ca o voce distinctă în orice dialog, un model de excelenţă şi etică în lumea teatrului, un risipitor care lasă în urmă o moştenire culturală valoroasă. O moştenire pe care nu ştiu cât o merităm. Rămânem cu întrebarea şi cu un gol imens în inimile care l-au iubit.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Mircea ZAHARIA