In memoriam: Nicolae DABIJA, 75 de ani de la naştere

Scriitor, publicist şi om politic, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, membru de onoare al Academiei Române.

S-a născut la 15 iulie 1948, în localitatea Bişcotari (astăzi, Codreni), raionul Cimişlia. S-a stins din viaţă la 12 martie 2021, în Chişinău.

Tatăl, Trofim Ciobanu, era un ţăran cu bibliotecă. Mama poetului, Cristina Dabija, descindea dintr-un neam de preoţi.

A urmat şcoala primară în satul natal (1955-1959), iar şcoala medie în comuna Sagaidac (1959-1963) şi, în Cimişlia (1963-1966). În anul 1966, a fost înmatriculat la Facultatea de Ziaristică a Universităţii de Stat din Moldova, iar în anul III, a fost exmatriculat „pentru activitate proromânească şi antisovietică”, fiind restabilit peste un an, în 1970, la Facultatea de Filologie, pe care a absolvit-o în 1972.

A fost angajat în redacţia de tineret a Televiziunii RSSM (1972-1975; actualmente, Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”). Şef al Secţiei de poezie şi critică, la revista Uniunii Scriitorilor din Moldova „Nistru”, ulterior, devenită „Basarabia” (1975-1984). A iniţiat, pe lângă această publicaţie, cenaclul „Dialog”, care, de-a lungul unui deceniu, a adunat în jurul său intelectualitatea basarabeană, patrioţii. A fost printre fondatorii revistei tineretului de creaţie „Orizontul”, redenumită „Columna” (1984-1986), devenind şi primul ei redactor-şef.

În 1986, la Congresul al VII-lea al Uniunii Scriitorilor din RSSM, a fost desemnat la conducerea săptămânalului „Literatura şi arta”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova, la cârma căreia a fost până la sfârşitul vieţii. În anii de renaştere naţională, aceasta a devenit o tribună a intelectualităţii de creaţie şi a patrioţilor care militau pentru reabilitarea idealurilor naţionale. Potrivit cotidianului francez „Le Figaro”, în 1990, în apogeul gloriei sale, „Literatura şi arta” a ajuns publicaţia cu cel mai mare tiraj din Europa – 260.000 de exemplare.

Debutul absolut în poezie s-a produs în anul 1965, pe când era elev, fiind remarcat şi prezentat în paginile ziarului „Tinerimea Moldovei” de criticul literar Mihai Cimpoi. A debutat editorial cu volumul de versuri „Ochiul al treilea” („Cartea Moldovenească”, 1971), titlu ce a devenit un generic pentru generaţia scriitorilor şaizecişti basarabeni – „generaţia ochiului al treilea”. Cele mai importante dintre cărţile sale de poeme sunt considerate: „Aripă sub cămaşă” („Junimea”, Iaşi, 1989); „Zugravul anonim” („Literatura Artistică”, Chişinău, 1985); „Dreptul la eroare” („Hyperion”, Chişinău, 1993); „Fotograful de fulgere” („Minerva”, Chişinău, 1998); „Aşchii de stele” („Prut Internaţional”, Chişinău, 2002); „Reparatorul de vise” („Cartier”, Chişinău, 2016).

A fost şi un eseist de forţă, prolific, polemic şi dezinvolt, dintre cărţile sale de eseuri cele mai apreciate fiind: „Pe urmele lui Orfeu” („Literatura Artistică”, Chişinău, 1983, ediţia a II-a – în 1990, ediţia a III-a – în 2016); „Icoană spartă, Basarabia” („Fundaţia Scrisul Românesc”, Craiova, 1998); „Harta noastră care sângeră” („Fundaţia Scrisul Românesc”, Craiova, 1999); „La est de vest” („Fundaţia Scrisul Românesc”, Craiova, 2001); „Basarabia, ţara de la răspântii” („Fundaţia Scrisul Românesc”, Craiova, 2004); „Paznic pe înălţimi” („Fundaţia Scrisul Românesc”, Craiova, 2007); „Desţăraţi”, eseuri („Fundaţia Scrisul Românesc”, Craiova, 2008); „Mesaje pentru supravieţuitori” („Fundaţia Scrisul Românesc”, Craiova, 2009) ş. a.

În ultimii 10-12 ani de viaţă, s-a manifestat şi ca un prozator remarcabil. Romanul său „Tema pentru acasă”, apărut în 2009 la Editura „Princeps Edit” din Iaşi, reeditat de şapte ori, a avut un mare succes la cititori. Cartea de proză scurtă „Nu vă îndrăgostiţi primăvara”, apărută, la Chişinău în 2013 şi reeditată în 2017 la aceeaşi editură, precum şi romanul „Te blestem să te îndrăgosteşti de mine” (2018), a văzut lumina tiparului la Editura „Literatură şi Artă” din Chişinău, în 2017. Cărţile sale au fost traduse în circa 30 de limbi străine.

A avut o carieră literară, dar şi publică încă de pe timpul Uniunii Sovietice. În perioada 1975-1982, a fost secretar al organizaţiei comsomoliste a Uniunii Scriitorilor din Moldova, în 1978 devenind membru al Partidului Comunist. A fost deputat în Sovietul orăşenesc de partid Chişinău, membru al Prezidiului Comitetului moldovenesc al Fondului Sovietic al Culturii. În 1989, a devenit deputat al poporului în ultimul for legislativ din URSS (până în 1991), condus de reformatorul Mihail Gorbaciov.

De la începutul procesului de eliberare naţională în fostele republici sovietice socialiste, alături de alţi colegi scriitori (Leonida Lari, Ion Druţă, Ion Vatamanu, Ion Hadârcă), a ajuns în epicentrul evenimentelor, participând la toate deciziile importate ale acelei perioade. A făcut parte din grupul de iniţiativă pentru crearea Frontului Popular din Moldova, a fost membru al Sfatului Frontului Popular (1988). Iar în perioada 1989- 1991, şi deputat în Sovietul Suprem al RSSM.

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în anii 1990-1994 şi 1998-2001. A fost copreşedinte al Congresului Intelectualităţii din Republica Moldova, iar în 1998-2001, a reprezentat Parlamentul Republicii Moldova în Adunarea Parlamentară a Ţărilor din Bazinul Mării Negre. În 1994, a devenit vicepreşedinte al Partidului Forţelor Democratice, iar în 2002, al Partidului Social-Liberal. În 2005, a fost ales preşedinte al Forumului Democrat al Românilor din Republica Moldova, organizaţie neguvernamentală de cultură şi drept, la care au aderat peste 150 de organizaţii culturale, uniuni de creaţie, asociaţii neguvernamentale.

Din 2016, a activat ca preşedinte al Mişcării „Sfatul Ţării-2”, asociaţie nonguvernamentală care şi-a propus unificarea naţiunii române.

În anii ’80 ai secolului trecut, a avut o serie de colaborări cu Studioul „Moldova-Film”, ca scenarist, dar şi traducător al scenariilor la dublarea filmelor. A semnat scenariile pentru documentarele „Îţi dăruiesc inima” (regie: A. Iurieva, 1979) şi „Sovhozul-tehnicum „V. Lenin” (regie: B. Vieru, 1981), precum şi pentru filmul de animaţie „Ruxandra” (1987). De asemenea, s-a manifestat ca traducător pentru producţiile cinematografice „Probleme matrimoniale” (1978), „Fiul matur” (1979)”, „Cine va răsplăti succesul?” (1981), „Sub cerul comun” (1982).

În 2020, Editura „Tipo Moldova”, de la Iaşi, a editat opera sa publicistică, în 27 de volume, care reunesc peste 5.000 de articole scrise în perioada 1986-2019, acestea fiind editorialele din săptămânalul „Literatura şi arta”. Volumele de publicistică au apărut în Colecţia „Biblioteca Marii Uniri” şi sunt prefaţate de cunoscutul istoric român Ioan Scurtu.

Talentul şi implicarea sa cetătenească au fost îndelung aplaudate şi răsplătite cu o mulţime de premii şi medalii.

Nicolae Dabija este în acelaşi timp membru de onoare al Academiei Române (din 2003) şi membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (din 2012). Doctor honoris causa al Universităţii din Oradea; doctor honoris causa al Universităţii de Studii Politice şi Economice Europene „Constantin Stere” din Chişinău; doctor honoris causa al Universităţii Tehnice din Moldova.

Cavaler al Ordinului Republicii (1996); Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor, „pentru remarcabila sa operă poetică şi pentru implicarea sa în redeşteptarea spiritualităţii româneşti” (2000); Ordinul de Onoare al Republicii Moldova, „în semn de recunoştinţă pentru contribuţia adusă în procesul de renaştere naţională” (2009); Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, „în semn de înaltă preţuire pentru promovarea culturii, limbii şi spiritualităţii româneşti” (2014).

(N. R. – Biblioteca Naţională a Republicii Moldova – Calendar Naţional 2023, Chişinău, 2023)

Ana STRUŢĂ