A păstra în mod curent prospeţimea senzorială a copilăriei, a imprima cuvântului vibraţie şi autenticitate, a pune în toate ipostazele o clară personalitate, iată motive pentru care poezia lui Grigore Vieru, în total ataşantă, înscrie în tabloul literaturii noastre contemporane valori de cea mai bună calitate.
Constantin CIOPRAGA
Grigore Vieru, „poet al celor trei sfinte teme: Mama, Limba şi Dragostea” (Eugen Simion), s-a născut pe 14 febr. 1935, pe malul stâng al Prutului.
Facultatea Filologie şi Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1958). Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1958).
Debut editorial cu versuri pentru copii „Alarma” (1957), urmat de alte cărţi cu aceiaşi destinatari: Muzicuţe. Poezii de seama voastră, Duminica cuvintelor, Abecedar, Albinuţa ş. a.
Odată cu apariţia volumului Numele tău (1968) atinge fulgerător titlul de poet-simbol al Basarabiei. Cartea, prefaţată de Ion Druţă, a fost apreciată ca cea mai originală apariţie poetică, devenind obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. „Este cartea care declanşează începutul unei sincronizări a poeziei cu cea scrisă în ţara-mamă”. (Daniel Corbu)
Întreaga creaţie a poetului atât lirică, cât şi publicistică denotă un autor aflat într-o permanentă căutare. Volumele şi antologiile lui Grigore Vieru s-au succedat la edituri din Republica Moldova şi România: Aproape (1974), Mama (1975), Steaua de vineri (Iaşi, 1978), cu o prefaţă de Nichita Stănescu, Strigat-am către tine (1999), Lucrare în cuvânt (2001), prefaţată de academicianul Mihai Cimpoi, Cât de frumoasă eşti (2004), cu o prefaţă de Eugen Simion ş. a. Poetul a scris şi publicat sute de articole de artă şi literatură, articole politice şi sociale. La Iaşi, la Editura „Princeps Edit,” a fost lansat volumul Taina care mă apără (2008), ediţie realizată de Grigore Vieru şi Daniel Corbu. „Rog ca orice viitoare selecţie a versurilor mele, în caz că voi avea şi acest mai mare noroc, să se realizeze în baza acestei ediţii” – scria Grigore Vieru în prefaţa Cartea vieţii mele. Este ultima ediţie antumă, care cuprinde cele mai reprezentative creaţii ale poetului, scrise pe parcursul vieţii.
Grigore Vieru a fost şi va rămâne un mare şi adevărat poet. Principala caracteristică a liricii lui şi a versurilor pentru copii este cantabilitatea. Multe poezii au fost puse pe note, fiind cântate de coruri şi interpreţi celebri de pe ambele maluri ale Prutului.
În 1981, împreună cu Eugen Doga, a semnat cântecele celebrului muzical „Maria Mirabela”, în regia lui Ion Popescu Gopo. Culegeri din lirica şi poezia sa sunt traduse în Franţa, Spania, Germania, Cehia, Macedonia, Serbia, Polonia, SUA, Italia, Rusia, Ucraina, Ţările Baltice ş. a.
La sfârşitul anilor ’80 poetul se afla în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia. Textele sale au avut un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale, în recunoaşterea limbii române ca limbă oficială, în revenirea la grafia latină.
Grigore Vieru a fost autorul care s-a bucurat de însemnate onoruri publice şi premii literare, iar recunoaşterea maximă a valorii operei sale a fost făcută de Academia Română care, în 1992, îl propune la Premiul Nobel pentru Pace.
În noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009, poetul a fost implicat într-un accident rutier grav. S-a stins din viaţă la 18 ianuarie, iar ziua de 20 ianuarie, ziua înmormântării sale, a fost declarată zi de doliu naţional. Epitaful şi l-a ales Grigore Vieru însuşi: Sunt iarbă, Mai simplu nu pot fi. (N. R. – Text prelucrat după Aniversări culturale, 2020, Biblioteca „Ion Creangă”, Chişinău)
Tamara PERETEATCU