Lectura cu voce tare la clasă
Testele Pisa ne-au pus în faţă o oglindă în ceea ce priveşte eficienţa învăţământului nostru sau mai degrabă lipsa lui de eficienţă. Nu are niciun rost să contestăm validitatea acestor evaluări, cum am văzut că încearcă unii, pentru că e clar că măsoară fidel ceea ce şi-au propus realizatorii lor. Nici să trecem sub preş o poveste care riscă să devină cu adevărat gravă în următorii ani, dacă nu se intervine cât mai repede. Mai înţelept ar fi să gândim soluţii.
De exemplu, eu cred că lectura cu voce tare la clasă poate fi o parte a soluţiei. Plus comentariile libere de după acest exerciţiu în care elevii să fie încurajaţi să-şi spună părerea şi s-o argumenteze. Exprimarea liberă a opiniei este, din cât am putut să-mi dau seama în cei cinci ani de când predau într-o şcoală postliceală sanitară, pietricica din pantofii celor mai mulţi elevi, partea cea mai vulnerabilă, intelectual, a majorităţii copiilor şi tinerilor de la noi. Ceea ce testele cu pricina au şi arătat.
Aşadar, dacă sunt făcute cu pricepere, pe texte bune, în fiecare zi şi pe termen lung, cele două activităţi simple şi la îndemâna oricărui profesor, lectura şi discuţia pe marginea ei, pot face minuni. Cu pricepere, pentru că e nevoie de echilibru şi lipsă de ostentaţie în această activitate. Pe texte bune, pentru că un fragment pentru lectură prost scris compromite însăşi ideea de bază. În fiecare zi şi pe termen lung, pentru siguranţa atingerii scopurilor.
Lecturii cu voce tare la clasă trebuie să i se acorde timp şi loc, măcar în planificările profesorilor de discipline umaniste. Cred însă că merge şi la matematică, fizică, chimie sau biologie, unde pot fi găsite atâtea poveşti fascinante ale marilor descoperiri. Este una din căile sigure de activare a funcţiilor de bază ale gândirii.
Poezia este, de exemplu, un material de lucru excelent în acest sens, pentru că asigură o diversificare a temelor şi abordărilor şi menţine o conexiune cu realitatea pe care nicio altă formă de creaţie nu o poate oferi. Este important însă să fie alese poemele mari ale lumii, nu dintre cele foarte lungi şi nici foarte complicate, iar dacă au ironie şi umor cu atât mai bine. La fel, pasajele bine scrise din marii romancieri contemporani, români şi străini, au potenţialul de a pune mintea la lucru şi avantajul referinţelor la realităţile de azi, care pot stârni interesul elevilor. Nici eseurile pe subiecte ştiinţifice sau pasajele iluminatoare din biografiile unor personalităţi nu sunt mai prejos în acest sens.
De altfel, rezolvarea acestei probleme stă, în mare parte, în mâinile profesorilor, singurii care au abilitatea, înţelepciunea şi instruirea necesare pentru a trece peste tot ce este birocratic în procesul de învăţământ şi de a face din prezenţa lor la clasă un factor decisiv de motivare a elevilor. Depinde de ei dacă preferă să bifeze efectuarea orelor sau să provoace pe bune minţile unor copii şi tineri care nu sunt cu nimic mai prejos decât alţii din alte părţi ale lumii.
Evident, această soluţie poate fi eficientă cu adevărat şi dacă dificultăţile financiare, de infrastructură, birocratice, legislative, organizatorice vor fi depăşite prin politici bune ale statului şi nu prin încercarea de reinventare a unei roţi care în multe locuri de pe pământ se învârte deja cu mult spor.
Prof. psih. Vasile BAGHIU