Val după val se sparge de mal… aducând cântecul frumoasei Lorelay ce mă atrage înapoi şi mă face să-mi întind sufletul din aceste meleaguri bretone spre plaiul meu cel românesc!
Briza atlantică îmi aduce aer de sărbătoare, de meritat, onorant şi curajos bicentenar al revistei cu nume predestinat ce nu şi-a dezminţit menirea – revista Apostolul cea care a purtat, prin paginile ei, visarea înaltă a dascălului unui învăţământ ce s-a dovedit performant în lume, bucuria, durerea, înverşunarea, talentul manifestat şi cel remarcat…
Această revistă a devenit o parte vie, ce mă însoţeşte mereu şi atunci când sunt departe de casă: fie prin conţinutul său, fie prin cuvintele trimise de mine uneori, astfel că acel ceva unic şi românesc m-a alimentat oriunde eram şi pentru asta, mulţumesc!
Despre această revistă au aflat şi profesori din Vannes – Apostolul publicând chiar un material despre învăţământul din Franţa, semnat de dna. prof. Simona Niculescu de la Colegiul Sacré Coeur – dar au aflat şi mulţi alţi români stabiliţi aici sau iubitori de noi, după ce ne-au cunoscut mai bine.
Iată de ce, în Darul meu voi introduce şi câteva urări din partea acestora:
Prof. Niculescu Simona: La mulţi ani şi apariţii la fel de plăcute pentru încă un bicentenar, cel puţin!
Dr. Jean Pierre: Deux cents ans?! C’est la preuve de l’éternité culturelle de vous! Joyeux anniversaire! (domnul doctor îndrăgeşte mult România după ce a cunoscut-o prin români de aici şi chiar şi-a dat fiul să studieze medicina la Cluj).
Draga mea revistă Apostolul, Marquez spunea că „viaţa nu este ce ai trăit, ci ce-ţi aminteşti că ai trăit şi cum ţi-o aminteşti pentru a povesti” şi de aceea îţi mulţumesc pentru amintiri, numeroase şi preţioase, sensibile ca bobiţele de rouă înşirate discret pe pânza de păianjen a copilăriei!
Revista Apostolul, nucleu al generaţiei sufletiste, a reprezentat pentru trăirea, gândirea şi viaţa dascălilor ce au luminat arzându-şi combustibilul vieţii pentru menirea celor timp de două secole, cea mai importantă grupare prin viziune, scriitură şi atitudine, coagulată în jurul unor proiecte şi aspiraţii comune, condusă cu pricepere şi tact de cei ce au păstorit Colectivul redacţional de-a lungul timpului.
Mulţumesc Colectivului redacţional ce a făcut să apară această revistă de-a lungul atâtor ani şi, uneori, în vremuri grele! Mulţumesc celor ce au citit, au scris şi au crezut şi încă mai cred în ea!
Există oameni ce intră în viaţa ta şi rămân o perioadă de câţiva ani, lăsându-şi amprenta asupra unor decizii ce vor fi luate în viaţă. Mai mult, aceşti oameni sunt şi parte a unei temelii solide în construcţia ta ca om, cu tot ce presupune ea. Imaginea acestora nu se va şterge niciodată din memoria noastră, aşa cum va rămâne şi această revistă cu oamenii ce au slujit-o!
La mulţi ani, revistei Apostolul şi oamenilor săi!
Prof. Niculina NIŢĂ
10 iunie 2017, Vannes, Franţa