Desprinsă încă din pruncie,
Din dulce leagăn se îngână,
O mănăstire-n temelie,
Curata mea limba română.
O înmulţită avuţie,
Apă curată din fântână,
Cântec înalt de ciocârlie
Sfinţita mea, limba română.
Miere în glas şi poezie,
În grai, în scris să vă rămână
Acum, în veac şi veşnicie,
Străvechea mea, limba română.
Câte puhoaie or să vie,
Câtă sudoare în ţărână,
Cu floarea proaspătă pe ie,
Trudita mea, limba română.
Degrabă vreme sau târzie
De-om fi tot singuri, sau de mână,
Pe tot cuprins de Românie
Iubita mea, limba română.
De-a pururea dragă şi vie,
Măicuţa mea cu brâu de lână,
Bogată-n har şi în sfinţie,
Străbuna mea limba română.
Cu Prutu-n ţară pe vecie,
Chiar dacă răii ne amână,
Pre munţi, pre văi şi pre câmpie
Mărita-mea, limba română.
Nelu DUMBRAVĂ,
Prof. Înv. Primar – Şcoala gimnazială din comuna Horia