Era să atingă suta de ani. N-a reuşit. S-a oprit ostenit la 92. A trecut prin prin trei dictaturi: carlistă, antonesciană şi comunistă. Era fiu de ţăran născut la ţară, din tarină, din pământul strămoşesc. A fost al zecelea copil al gospodarului Ion Năstase David şi al soţiei sale Ecaterina din Ghindăoani. Un sat nemţean aflat la o zvârlitură de băţ de Humuleştii lui Creangă. De ce se numea aşa? De la fructul celui mai mândru arbore din pădurile noastre- stejarul. Sau poate de la vestitele pere numite Ghindăoane, azi pe cale de dispariţie. O localitate de mare rezonanţă istorică care ne aminteşte obligatoriu din bătălia de la Hindău (1395), de străbunii eroi căzuţi pentru libertate.
Mihai David – Ghindăoani a descifrat buchea cărţii în satul natal. Normalist a devenit când s-a înscris la „fabrica de învăţători” de la Piatra. A terminat-o cu brio şi a devenit apostol, luminator. Şi-a început apostolatul în Basarabia străbună. Ţelul vieţii lui? Să aducă lumină în casele românilor rusificaţi după 1812. Dorul de bătătura pământească l-a determinat să se întoarcă la matcă. Să fie fiu al satului. Citeşte: plugar, învăţător, cărturar. Nu i-a fost ruşine niciodaţă să pună mâna pe sapă, coasă sau plug. A colaborat la ” Apostolul ” în perioada anilor ’41- ’42. A scris numeroase articole în care şi-a expus ideile pedagogice. A făcut parte şi din colectivul de redacţie. În septembrie ’31 a participat la Congresul Asociaţiei Generale a Învăţătorilor, iar în ’42 a fost ales preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din Neamţ. A scris mult:” Aventurile lui Singurel” – poezii pentru copii, placheta de versuri „Mândră Basarabie , dulce Bucoviană”, „Crâncenul veac XX şi ororile sale”, „Viaţa filosofului Vasile Conta”, tipărită postum de ing. Virgil Savin.
După Revoluţie s-a gândit din nou la fraţii de peste Prut. La 20 iulie 1991, la sedinţa Organizaţiei Basarabia şi Bucovina din Piatra Neamţ a hotărât să-şi doneze biblioteca personală, oraşului Orhei. Şi s-a ţinut de cuvânt. A dăruit-o în cadrul unei festivităţi greu de descris în cuvinte. Ar fi o mare nedreptate să sărbătorim centenarul Asociaţiei Învăţătorilor din Neamţ fără să pomenim numele lui Mihai David – Ghindăoani. Şi binenţeles al normaliştilor care au fost: N. Pârloagă din Săvineşti, Gh. Mircea din Pângăraţi, Ioan Blaga din Stejaru, M. Cristali de la Bâtca Doamnei. Stimă şi preţuire pentru toţi normaliştii.
Dumitru RUSU