Bianca Darabă are 25 de ani şi este profesor de limba franceză la Liceul „Vasile Conta” din Târgu-Neamţ. După doar un an de activitate didactică la catedră, tânăra profesoară a reuşit, predând elevilor săi limba franceză prin intermediul benzilor desenate sau prin teatru, să primească titlul de profesoară MERITO, alături de alţi 11 colegi din ţară, premiu acordat profesorilor merituoşi din ţară. Tot parcursul ei universitar s-a concentrat asupra studiului aprofundat al limbii franceze şi culturii francofone: în 2016 a intrat la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, la specializarea Limbă şi Literatură Franceză-Germană, iar în 2019 a început studiile de Masterat la aceeaşi facultate, specializarea Studii Francofone. La începutul anului şcolar a predat în trei şcoli, pentru că era singura soluţie de a avea norma completă de 18 ore. Şi asta pentru că sunt foarte puţine posturi complete (şi niciunul titularizabil). Aşadar, timp de patru luni a făcut naveta la două şcoli din Roman (la 50 de kilometri distanţă de casă) şi la Târgu-Neamţ, iar din ianuarie anul acesta a rămas doar la Târgu-Neamţ, la Liceul „Vasile Conta” . Pornind de la recunoaşterea obţinută, încercăm un mic portret de dascăl dedicat.
– De ce profesoară?
– Îmi amintesc că atunci când recapitulam acasă o lecţie, îmi plăcea să mă plimb cu caietul în mână prin casă şi să repet cu voce tare. Mereu cu voce tare (iar acum uneori am impresia că vorbesc tare şi când nu trebuie/şi când nu sunt la şcoală). Uneori chiar explicam lecţia şi jucăriilor, pe care le aşezam prin casă ca pe nişte elevi în bănci. Mereu mi-a plăcut să mă implic în activităţile din şcoala mea sau din facultate. Am fost adesea în mijlocul organizării unor proiecte educaţionale frumoase şi am avut lângă mine modele minunate de profesori dedicaţi.
– De ce limba franceză?
– Am avut norocul să fiu eleva unei profesoare minunate, implicată şi înţelegătoare. Limba franceză am învăţat-o cu drag datorită doamnei prof. Cristina Grigori, nu am stat deloc pe gânduri să o urmez şi să o fac în continuare mândră de mine.
– Ce înseamnă titlul primit acum?
– Sunt primul profesor debutant care a primit titlul la GALA MERITO, acest lucru fiind pentru mine o mare onoare, dar şi o mare provocare. Ştiu că am mai multe de arătat, iar faptul că am susţinerea Proiectului Merito şi a colegilor în parcursul meu viitor, mă motivează să măresc ritmul şi să asigur calitatea. Voi continua cu acelaşi entuziasm această frumoasă cale didactică, iar titlul primit este în acelaşi timp dovada că MERIT şi dovada că POT. Anul acesta am predat claselor de gimnaziu şi liceu. Profilul liceului este unul tehnic, aşadar limba franceză nu are foarte multe ore în orar. Întâlnesc aproximativ 600 de elevi săptămânal, iar pentru aceştia petrec ore în şir acasă cu pregătirea orelor. Nu îmi doresc să lucrez de pe manualul clasei, simt că îi lipsesc prea multe şi este obositor pentru elevi. Ba chiar inutil uneori. Folosesc diferite platforme puse la dispoziţie profesorilor de franceză, iar acele activităţi se potrivesc realităţii secolului în care trăim: documente autentice scrise şi orale care le permit elevilor să descopere franceza orală, actuală, şi să o înveţe întotdeauna într-un context. Exerciţiile de gramatică izolate de un context real sunt, de cele mai multe ori, supuse eşecului. Le-am încercat şi pe acelea. Nu vreau să treacă o oră de franceză fără ca elevii mei să audă o conversaţie, să o analizeze şi să o reinterpreteze. Aşadar, cel mai important pas într-o oră de limba franceză este contactul cu aceasta. Filmuleţe, cântece, conferinţe, jocuri de rol, întâlniri online cu prieteni francofoni şi şansa de a le pune întrebări în limba franceză… doar aşa pot elevii să rămână deschişi şi curioşi faţă de această limbă străină. Înclin spre o franceză predată interactiv pentru că am rezultate pe loc. Este o strategie de învăţare care nu dă greş. Am observat asta în timpul atelierelor de benzi desenate, unde elevi pe care nu îi cunoşteam erau foarte activi şi învăţau multe într-un timp foarte scurt. Această metodă am descoperit-o datorită lui Olivier Noël, când a ţinut un curs de benzi desenate timp de un semestru, la facultate. Mi-a plăcut atât de mult metoda lui, încât mi-am propus să o adaptez pentru elevii mei. Funcţionează. Elevii nu sunt obişnuiţi cu acest stil, prima oră de introducere în banda desenată francofonă este întotdeauna primită cu foarte mare entuziasm, deoarece elevii sunt la primul contact cu acest tip de lectură. Mai ales în limba franceză. Sunt foarte entuziasmaţi. Mereu terminăm cu întrebarea: vom face şi noi o bandă desenată? Da! Am şi început!
– Cum răspund elevii la metodele de a interacţiona cu ei?
– Elevii sunt dornici să participe la activităţi atunci când tema propusă le este cunoscută sau apropiată. Două eleve au participat la un concurs de eseuri despre feminism, o elevă câştigând premiul al doilea. Am propus o întâlnire online cu şase prieteni (din Franţa, Belgia, Spania, Armenia), iar participarea nu era obligatorie, ci pe bază de înscriere. 20 de elevi au fost dornici să participe, iar activitatea a fost foarte plăcută. Elevii puneau întrebări în limba franceză acestor nativi şi şi-au arătat interesul de a-i cunoaşte mai bine pe reţelele de socializare. Apoi, lectoriţa din Franţa, Julie Monade, împreună cu prof. univ. Dana Monah de la Facultatea de Litere, UAIC, Iaşi, au venit la noi în liceu pentru trei ore de ateliere cu diferite clase mixte. Elevii dornici s-au înscris şi au rămas impresionaţi de faptul că limba franceză nu li se mai părea o limbă atât de străină şi erau foarte mulţumiţi că reuşeau să înţeleagă sarcinile date în limba franceză în timpul atelierelor.
– Ce înseamnă să fii profesor?
– Pentru mine, să fiu profesor înseamnă să mă pun permanent în pielea elevilor mei şi să le transmit orice informaţie cât mai clar posibil. Vom spune întotdeauna că o materie este dificilă din simplul motiv că nu o înţelegem/că nu ne este bine explicată. Totul are o logică, iar rolul meu în faţa elevilor este de a le arăta logica în toate conţinuturile pe care le predau. Consider că tinerii profesori pot doar să aducă o notă de prospeţime în sistemul educaţional şi că datorită lor putem ţine pasul cu modernitatea. În orice domeniu există începători, dar poate tocmai acest lucru îi motivează să se adapteze accelerat şi să facă dovada că îşi merită locul. A fi profesor de franceză înseamnă a încerca să aduci limba aceasta în viaţa de zi cu zi a elevilor, deoarece nu este o limbă pe care o auzi foarte des la televizor sau în filme, engleza fiind pe primul loc. Încerc întoteauna să provoc elevii să caute resurse în limba franceză, să urmărească filme sau canale de radio, dar, mai ales, să se conecteze pe reţelele sociale la actualitatea francofonă. Consider că sunt multe de schimbat în sistemul de învăţământ, iar eu aş începe cu felul de a aborda relaţia dintre elev şi profesor.
– Cum caracterizezi elevii de astăzi?
– Am realizat că ni se spunea prea mult să ne concentrăm pe performanţe şi răspunsuri şi că ceea ce contează de fapt este să ne concentrăm pe latura umană. Elevii învaţă atunci când văd sens în conţinuturile predate, atunci când le arăţi că ceea ce predai le este de folos în viaţă. Nu cred că elevii sunt mai puţin interesaţi de şcoală, ci că sunt mai puţin motivaţi. Aici este cheia unei predări moderne eficiente: motivarea elevilor şi atragerea lor spre materia ta, dar şi spre tine! Puterea copiilor de astăzi este, să recunoaştem, tehnologia. O cunosc, o doresc, o acceptă. Mi-am propus să fac şi eu exact acelaşi lucru, alături de ei şi… de limba franceză. (N.R. – Preluare din Mesagerul, iulie, 2023)
A consemnat Andrei POPESCU