A făcut tenis de performanţă, a luat premiul I în toţi cei 8 ani de şcoală, este şefă de promoţie cu media 10, a participat la olimpiadele naţionale de engleză, chimie şi astronomie, citeşte zeci de cărţi în fiecare an începând din clasa a III-a, iar în septembrie va reprezenta România la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Ştiinţele Spaţiului, din Grecia.
„Calificarea a fost o surpriză absolută. Şi eu, şi părinţii am fost o zi întreagă blocaţi, bineînţeles ne-am bucurat, am sărbătorit, dar a fost atât de mare surpriza, de nu ştiam ce să fac. Ar fi o mare realizare pentru mine să pot obţine ceva la olimpiada internaţională, în primul rând este o nouă experienţă. Participă foarte mulţi copii de la Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti, care fac ore de fizică şi matematică non stop. Nu se poate să nu ai rezultate când înveţi într-un astfel de ritm”.
Nicole Dumitrescu, elevă eminentă a Colegiului Naţional Petru Rareş are 15 ani (este născută pe 1 martie 2008) şi ea însăşi a învăţat „într-un astfel de ritm”, motivată de sora mai mare – Catinca – şefă de promoţie acum 2 ani la Colegiul Naţional Calistrat Hogaş. Astăzi, Catinca Dumitrescu este studentă la medicină, în anul III.
„Ea a fost mereu un exemplu pentru mine, dar şi un sprijin. M-a ajutat chiar şi la chimie, dar mai ales la engleză, fiind la Hogaş, la bilingv. Mi-a fost uşor să fiu sora mai mică”.
Nicole a renunţat la tenisul de performanţă, deşi ajunsese printre primii 15 din ţară, pentru că efortul de a participa la concursuri era prea mare (unul dintre părinţi trebuia s-o ducă cu maşina şi să stea cu ea un week-end întreg) şi s-a concentrat pe învăţat şi pe participarea la olimpiade.
„Părinţii niciodată nu m-au împins să fac ceva, toate participările la olimpiade şi tot ce fac eu în plus, vreau eu să fac. Ei încearcă să mă tempereze când mă văd că mă duc mereu în toate direcţiile. Ei chiar mi-au spus că e posibil să se schimbe puţin ierarhia în clasă, când am început gimnaziul la Petru-Rareş. Pentru mine era totul nou, adică nu aveam nicio aşteptare. Dar am văzut că în primul semestru am avut media 10 şi oarecum s-a pornit ceva în mine. Mi-am spus „uite, se poate”. În clasa a V-a am cochetat cu româna, dar nu s-a mai ţinut olimpiada, pentru că a venit pandemia, am fost doar la faza locală, unde am obţinut 96 de puncte, eram prima. În clasa a VI-a a fost totul online, iar într-a VII-a am fost la naţionala de engleză, unde nu am obţinut menţiune de la minister. A fost puţin ciudat pentru că la proba scrisă am avut 100 de puncte, doamna profesoară mi-a spus că nu prea a auzit de un asemenea punctaj, în schimb la oral am luat 89 de puncte, oarecum nejustificat şi m-a tras în jos, pentru că nu se poate face contestaţie la oral. Şi chiar mi-a picat o temă favorabilă. Trebuia să-mi imaginez că aş putea discuta cu o persoană faimoasă din sport şi mi-am ales pe cineva din tenis, evident. În clasa a VIII-a am fost la naţionala de engleză, chimie şi astronomie. Am pus pe primul plan olimpiadele, pentru că în pandemie am fost unul dintre puţinii copii care chiar au fost atenţi la ore. Majoritatea au rămas cu multe goluri şi au încercat disperaţi să le umple în clasa a VIII-a, pe când eu aveam totul fixat foarte bine şi-mi doream să particip la olimpiade, iar evaluarea naţională a fost lăsată ca ultima grijă”.
„Ultima grijă” a însemnat pentru Nicole 10 la matematică şi 9,75 la română, în condiţiile în care n-a simţit nevoia să înveţe mai mult decât i se preda în clasă la niciuna din aceste materii. Era atentă la ore mereu, încerca să înţeleagă, cerea explicaţii dacă-i era ceva neclar şi pleca acasă cu lecţia deja învăţată. A făcut pregătire, pe sărite, doar ca să se verifice.
„Eu nu tocesc teoria, o învăţ aplicată pe modele de probleme. Dacă nu mă implicam în atâtea olimpiade anul acesta, m-aş fi plictisit teribil cu evaluarea naţională: să mai fac un test, să lucrez aceleaşi subiecte, nimic altceva! Limba română îmi place, dar mi-a fost luată oportunitatea de a participa la olimpiadă şi în clasa a VII-a şi în clasa a VIII-a, pentru că anul trecut s-a suprapus cu judeţeana de fizică, iar anul acesta s-a suprapus cu judeţeana de chimie. Judeţeana de chimie era fixată de minister – nu aveai ce să faci, în schimb locala de română era fixată de inspectoratul şcolar, a încercat să vorbească doamna profesoară la inspectorat, şi nu s-a vrut să o mute duminică sau într-un alt week-end. Au fost atâtea cazuri când s-au suprapus olimpiadele. De exemplu, engleza şi matematica, şi anul acesta, şi anul trecut”.
Pentru un copil dornic să exploreze un domeniu în care sunt nenumărate teorii ce urmează să fie validate, astronomia a fost fascinantă din prima clipă. Nicole ştia că există un centru de excelenţă la liceu, dar a aflat „târziu” că putea să se înscrie încă din clasa a VI-a (tot timpul a avut impresia că este destinat doar elevilor din clasele mai mari). A început să studieze anul trecut şi… „În vară – o mare surpriză: m-a sunat domnul director şi m-a întrebat dacă pot participa la olimpiada naţională. Am fost foarte mulţi elevi, iniţial doar doi ar fi trebuit să meargă, pe urmă am fost luaţi în calcul şi cei care aveam punctaje mai măricele, dar am aflat cu o săptămână înainte. Şi a fost o experienţă interesantă, am realizat că este ceva ce merită să ţin aproape pentru că poate fi o materie pe care să-mi bazez o carieră. De Crăciun părinţii mi-au cumpărat un telescop. De fiecare dată când era senin, iar iarna erau seri senine cu -5 grade Celsius, stăteam cu mănuşi, abia puteam să răsucesc nişte şuruburi, dar căutam stele şi nebuloase. Prima pe care am observat-o a fost nebuloasa din Orion Messier 42 şi când am nimerit-o am strigat: mama, tata veniţi să vedeţi! Vara, când avem condiţii perfecte şi vrem să facem o seară de observaţie, mergem pe un deal spre Dobreni. Ne-a spus domnul profesor de locul acela şi am mers de multe ori, cu trei colegi care sunt foarte buni, s-au calificat şi ei în lotul lărgit”.
Activitatea din centrul de excelenţă se desfăşoară după principii clare: prof. Grigoruţă Oniciuc predă toată materia, iar elevii lucrează subiectele, pe care le găsesc pe câteva site-uri, în general în limba engleză. În lipsa profesorului – ocupat cu o mulţime de treburi administrative, ca orice director de colegiu – seniorii le explică elevilor mai mici aspectele la care au nelămuriri astfel încât să fie stăpâni pe cunoştinţe şi să facă faţă cu brio la olimpiade (unde au de susţinut proba teoretică, proba de telescop, proba de hartă mută şi planetariu). Pentru anii de liceu, Nicole şi-a propus să se concentreze pe participarea la olimpiade, mai mult decât pe a obţine media 10 la toate obiectele, aşa cum a făcut în clasa a VIII-a: „Când am văzut că şi în clasa a V-a, şi într-a VI-a şi a VII-a am fost prima, în clasa a VIII-a am vrut cu ardoare să fiu şefă de promoţie. Este ceva ce am construit în mulţi ani, dar pe viitor nu ştiu dacă o să mai menţin ritmul acesta ridicat la şcoală şi aş vrea să mă focusez mult mai mult pe olimpiade. Dacă obţin o menţiune sau un premiu, obţin practic biletul de intrare la anumite facultăţi. Dar contează mult şi sentimentul că te întreci cu cei mai buni din ţară. Când eram copil voiam să fiu primul astronaut care ajunge pe Marte. Subconştientul meu a lucrat şi m-a dus spre astronomie. Acum, visul meu de aur este legat de NASA”.
(N.R. – Preluare după ziarulatitudineadeneamt.ro, 24/07/2023)
Cristina MIRCEA