Patronată de Societatea Scriitorilor din Judeţul Neamţ, Complexul Muzeal Judeţean, Muzeul memorial „Calistrat Hogaş” şi Revista „Antiteze”, cea de a XXXXVI- a ediţie a manifestării SADOVENIANA s-a desfăşurat pe 5 noiembrie, la Muzeul Calistrat Hogaş din Piatra Neamţ şi a avut un program consistent:
Cu o substanţială şi documentată contribuţie în luminarea unor aspecte mai puţin cunoscute despre viaţa şi opera lui Sadoveanu a venit arhimandrit Mihai Daneliuc, de la Muzeul „M. Sadoveanu, Visarion Puiu”, Vovidenia, Mănăstirea Neamţ, un participant constant la aceste manifestări. Deşi pregătise o prelegere intitulată „Sadoveanu, pelerin prin mănăstirile Moldovei” (care va fi publicată probabil în revista Antiteze), domnia sa a vorbit mai mult despre copilăria lui Sadoveanu, despre felul în care acesta a fost marcat de dispariţia prematură a mamei sale, despre drama copilăriei sale, niciodată uitată. Am aflat, de asemenea, lucruri noi despre controversata figură a omului politic Sadoveanu, lucruri care vin să reabiliteze o imagine deformată de o cunoaştere superficială a evenimentelor: relaţia cu patriarhul Iustin Moisescu şi cu Gheorghe Gheorghiu Dej, investiţiile masive în reabilitarea Mănăstirii Neamţ (care ar fi trebuit să devină un Muzeu Medieval), scoaterea unor călugări de la puşcărie, salvarea schitului Vovidenia şi a mănăstirii Varatic prin reînhumarea Veronicăi Micle în curtea bisericii – mormântul fiind înscris pe lista monumentelor istorice. (Iniţial acest lucru nu fusese permis de către Biserică, poeta fiind catolică şi sinucigaşă.) Vorbitorul a mai insistat pe o idee care mi se pare adevărată şi grabnic de înfăptuit: nu se poate vorbi de reabilitarea omului până nu are loc o reabilitare a operei prin publicarea ei integrală.
Intervenţia prof. Constantin Tomşa a încercat să răspundă întrebării: De ce Sadoveniana la Neamţ?, a punctat momente importante din istoricul manifestării, sugerând căi practice de optimizare a acesteia, i-a sfătuit pe tinerii condeieri să nu se apuce de scris proză până nu cunosc opera maestrului, şi a încheiat apoteotic: Nu-i vina lui Sadoveanu că el a scris mai mult decât putem noi citi astăzi!
Revenind în contemporaneitate, dr. Cristian Livescu, preşedintele Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ (SSJN) a trecut la decernarea Premiului „M. Sadoveanu” şi a Diplomei de onoare, pentru cea mai bună carte de proză a anului 2015, acordate de SSJN şi revista „Antiteze”, ediţia a doua. Premiul i-a fost acordat scriitorului Constantin Munteanu de un juriu din care au făcut parte Raluca Naclad, redactor-şef al revistei Antiteze, Constantin Tomşa, secretar general de redacţie al aceleiaşi reviste şi Cristian Livescu, preşedintele SSJN. În cuvântul său, dna. Raluca Naclad a subliniat calităţile umane şi de creator ale scriitorului, ajuns la maturitate de gândire şi expresie, un scriitor care şi-a asumat această profesie, scriind zilnic într-un maraton cu repere şi destinaţii bine definite. Dincolo de mândria de a fi un cititor al integralei opere lui Constantin Munteanu, criticul şi istoricul literar Constantin Tomşa remarcă vastitatea operei acestuia, faptul că avem în faţă un fragment de istorie contemporană, „botezată” pe bună dreptate de autor „Comedie contemporană”. Şi mai remarcă dl. Tomşa, pe bună dreptate, vâna de dramaturg a scriitorului, calitate evidenţiată atât de personalitatea personajelor sale, cât şi naturaleţea şi spiritualitatea dialogului, teatral nu expozitiv – literar, în cea mai mare parte a textului. În cuvântul său de mulţumire, Constantin Munteanu s-a mirat că a fost călcat perceptul biblic „nimeni nu-i profet în ţara lui” (Luca, IV, 24) şi că a primit un premiu chiar în oraşul în care trăieşte. Apoi, mărturisindu-şi admiraţia pentru opera lui Sadoveanu a arătat că a învăţat de aici una dintre cele mai importante lecţii pe care trebuie să le cunoască (şi să le practice) un scriitor: să nu huleşti propria ta ţară, propriul tău popor. E o lecţie pe care, dacă au ştiut-o cumva, mulţi dintre condeierii zilei au uitat-o demult.
Mircea ZAHARIA