Conform unei tradiţii păstrate cu sfinţenie în această parte de ţară, pe data de 30 iunie, în sala Teodor Macarie a Liceului de Arte „Victor Brauner” a avut loc, şi în acest an, sărbătorirea Zilei Învăţătorului. Evenimentul, aşa cum a anunţat profesorul Liviu Rusu, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor, a fost organizat în colaborare cu Sindicatul din Învăţământ şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ. Prin urmare, după salutarea invitaţilor şi a celor prezenţi, după solemnitatea audierii Imnului Învăţătorilor şi păstrarea unui moment de reculegere în memoria colegilor care au trecut la cele veşnice în acest an, a fost anunţată prezenţa profesorului Ioan Milea, inspector general adjunct şi absenţa motivată a profesorului Gabriel Ploscă, preşedintele SLLICS Neamţ, aflat în delegaţie oficială în Marea Britanie, dar reprezentat aici de către doamna Gabriela Grigore, secretar general al Sindicatului din Învăţământ.
În continuare dl. Liviu Rusu a vorbit despre semnificaţia şi importanţa zilei de 30 iunie, considerată şi „dată de naştere” a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România – fiindcă Asociaţia a ales pentru autentificarea statutului său la tribunalul Ilfov chiar data de 30 iunie (1927). S-a oficializat atunci manifestarea solidarităţii între cadrele didactice la nivelul României Mari – corolar al tradiţiei asociative a învăţătorilor începută la 1869 în diferitele provincii în care exista şcoală românească.
Primul invitat care a luat cuvântul, profesorul Gheorghe Amaicei, preşedintele de onoare al AINt, a subliniat rolul asociaţiilor învăţătorilor în viaţa şcolii şi a societăţii, vorbind despre statutul şi importanţa lor, despre „Armata învăţătorilor” şi condiţia acestor apostoli ai neamului: Dar de fapt cine este el, învăţătorul? Este un om simplu, modest, dar numai până ce intră în clasă. Acolo însă capătă autoritate şi devine „Doamna, Domnul sau Domnişoara” – apelative suficiente pentru o identificare sigură. Pentru că el, învăţătorul, creează o operă foarte complexă, „zidirea de caractere” .
Dicţionarul explicativ al limbii române spune că „învăţătorul este persoana care predă cunoştinţe şi face educaţia civică a copiilor în primele clase de şcoală”.
Sărmane DEX! Nu ai tu file de câte ori i-a fost învăţătorul şi tată şi mamă copilului orfan, de câte ori nu a cărat în sacoşa-i veşnic neîncăpătoare creioane, caiete pentru copiii nevoiaşi, nu numai în cătunele îndepărtate, uitate de lume, dar şi în casele de copii. După această intervenţie sentimentală, „Bădia Ghiţă”, cum îl numesc cu dragoste cei mai mulţi dintre cunoscuţii şi prietenii domniei sale, a încheiat recitând energic din poezia „Învăţătorul”, semnată de Adrian Păunescu: Să nu uităm aflându-ne oriunde,/ Întâia rază şi întâia carte!/ Să dăm, pios, omagiul firii noastre/ Învăţătorului fără de moarte!
În aceeaşi notă uşor patetică a continuat, vădit emoţionat, inspectorul general adjunct Ioan Milea care a mărturisit că este învăţător la bază şi că la această calitate ţine cel mai mult, onorat fiind să se afle într-o asemenea companie, la o dată atât de importantă: În această zi mă simt împlinit pentru că văd aici oameni frumoşi, oameni deschişi la minte şi la inimă şi o să vă spun un lucru la care ţin cel mai mult: încă de mic mi-am dorit să fac parte din această „armată a învăţătorilor” de care s-a vorbit aici şi recunosc întotdeauna că profesia mea de bază este aceasta. Cu ocazia zilei dumneavoastră vă transmit mesajul de felicitare al ISJ, gratitudinea şi mulţumirea mea adâncă pentru tot ceea ce faceţi în slujba viitorilor oameni şi cetăţeni ai acestei ţări.
Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ este unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, după 1990 – a informat adunarea profesorul Liviu Rusu – şi, după ce a vorbit despre rosturile şi realizările AGIRo, a dat citire mesajului semnat de preşedintele Viorel Dolha: Profesorii, educatoarele şi învăţătorii din România s-au simţit onoraţi să fie serbaţi şi felicitaţi de ziua apostolilor în fiecare an. Şi an de an, de chiar ziua apostolilor, li se aduce aminte că au cea mai nobilă misiune pentru care merită făcute orice sacrificii asumându-şi apostolatul. În 1923, la un congres al lor ţinut în Arad, învăţătorii au fost numiţi „cei bogaţi în lipsuri, în îndatoriri şi iubiri de moşie”.
Nu cunoaştem altă sărbătoare care să fi dăinuit la români în calendare atât timp. Ziua Învăţătorului a fost atât de împământenită încât şi regimul comunist a păstrat-o la 30 iunie trecând însă sub tăcere sau nedându-şi seama şi de semnificaţia ei creştină. La mulţi ani!
A urmat apoi un moment important, o premieră în programul „încetăţenit” al acestei festivităţi: decernarea premiilor revistei „Apostolul” la care, alături de Mircea Zaharia, redactorul-şef al revistei au participat, înmânând diplome, flori şi medalii, doamna Daniela Ciuraru, vicepreşedinte al AINt şi domnul Alexandru Iosif Covasan, director economic al Sindicatului din Învăţământ, cunoscut şi sub denominativul „cel mai iubit dintre pământeni”.
După cum a explicat Mircea Zaharia, argumentul comun în acordarea acestor premii „este încercarea de reabilitare şi de recondiţionare a imaginii şi statutului apostolilor noştri”, dar fiecare diplomă a avut şi o motivaţie personală: MONICA CRISTEA – pentru cultivarea limbii române şi promovarea tinerelor condeie nemţene, CRISTINA PETRARIU – pentru cultivarea talentului tinerilor plasticieni nemţeni, pentru promovarea imaginii României peste hotare, DANIEL DIEACONU – pentru pasiunea şi partea de suflet dăruite Muntelui Ceahlău, pentru ataşamentul la valorile spiritualităţii nemţene, PETRU SANDU – pentru management, pentru rezultatele obţinute şi implicarea în performanţele sportului romaşcan şi naţional, MIHĂIŢĂ ALBU – pentru cultivarea valorilor şcolii muzicale nemţene şi promovarea lor europeană.
Fiecare premiant a primit câte un „laudatio” (reluat parţial în paginile revistei), dar cităm aici doar din cel al doamnei Gabriela Grigore: Într-o societate atât de impregnată de absurda atenţie spre nonvaloare, iniţiativa Sindicatului Liber al Lucrătorilor din Învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică Neamţ şi a Asociaţiei Învăţătorilor Neamţ de a lansa, cu prilejul tradiţionalei Zile a Învăţătorului, prima ediţie a PREMIILOR REVISTEI APOSTOLUL (revista cadrelor didactice din judeţul Neamţ), reprezintă un demers pentru recunoaşterea publică a valorii autentice, a performanţei e dincolo de sala de clasă, susţinută de pasiune, muncă şi dăruire.
Premiile Revistei Apostolul cinstesc nu doar un grup restrâns de valori individuale ci un model de excelenţă şi mai ales o sursă de speranţă şi optimism pentru România de mâine.
Şcoala nemţeană are privilegiul de a avea, încă, astfel de modele, dascăli ce-şi poartă cu demnitate plăcuta povară a luminii, a învăţăturii, a devenirii…
După ceremonia atribuirii premiilor, şi înainte de un scurt dar dens moment artistic oferit de gazde, s-a înscris la cuvânt profesorul Ioan Popescu, membru marcant al Asociaţiei Învăţătorilor. Acesta a vorbit despre condiţia de dascăl angajat în educarea şi formarea tinerelor generaţii, despre eroismul învăţătorilor care s-au jertfit pentru neam şi ţară, despre iniţiativa şi implicarea domniei sale în ridicarea Monumentului Eroilor din Nemţişor – Vânători. În final, Ioan Popescu a oferit o diplomă şi o medalie domnului Liviu Rusu, ca recunoaştere oficială a meritelor Asociaţiei Învăţătorilor în ridicarea monumentului menţionat.
Dr. Mihai FLOROAIA
(Apostolul nr. 190, iulie-august 2016)