Se apropie, rostogolindu-se peste noi, ca un bulgăre de zăpadă din milioane de steluţe din lumina albă, lucitoare, sărbători sfinte: Sfîntul Apostol Andrei, Apostolul românilor; Ziua Naţională- Sfînta treime românească; Sfînta Muceniţă Varvara, apărătoarea din adîncuri a minerilor; Sfîntul Nicolae- cu ghetuţele cuminţi, cu tot; Sfînta Filofteia cea care înnobilează ctitoria Sfîntului Neagoe Basarab; Sfîntul Ierarh Spiridon -făcătorul de minuni; Moş Ajunul- Bătrînul timp – clipă a mîntuirii; Naşterea Mîntuitorului… Sărbători care dau frumuseţe celestă istoriei eternizîndu-o…
Troieneşte peste noi, an de an, misterul Întrupării ce despică istoria în două, viscoleşte peste noi cu colindele bradului verde împodobit, cu păstori şi îngeri şi magi, troienesc peste noi zile cu gust de cozonoci cu nucă, amintirile trecutelor copilării, viscoleşte peste noi cu daruri, bucurii, speranţe, doruri.
Sărbătoare a sărbătorilor din Decembrie, Naşterea Pruncului Iisus, marea minune mare, este punctul de întîlnire a istoriei cu eternitatea, a divinului cu umanul. Naşterea Mîntuitorului după care suspină întreaga Creaţie, venit astăzi „să se nască şi să se crească să ne mîntuiască”, a făcut ca de Sfîntul Duh să scrie mii de pagini de către sfinţi, teologi, filosofi sau înţelepţii veacului acestuia.
Colindele româneşti, adevărate tratate de teologie populară a nativităţii, cîntă simplu şi curat taina lui Dumnezeu venit să se facă Om: „Astăzi s-a născut Hristos/ Mesia chip luminos/ Mititel, înfăşeţel/ În scutec de bumbăcel/ Lăudaţi şi cîntaţi/ şi vă minunaţi!”
Am revăzut zilele trecute o sfîntă icoană a Naşterii, la mănăstirea de pe vîrful Rarăului, realizată de un anonim zugrav: Sfînta Maică în mahramă de borangic ca a mamei, cu catrinţă ţesută în culorile bunicii, pe Pruncul Iisus înfăţişat în scutece de in curat albit în apa Bistriţei, cu păstori îmbrăcaţi mioritic, în iţari şi căciuli brumării de miel ce-au păscut pe poienile Stănişoarei. În fundal, Ceahlăul şi-a sculptat peşteră pentru pruncul Sfînt. Astăzi dar şi aici s-a născut Mîntuitorul lumii.
Aici, la poalele Ceahlăului…
Viscoleşte peste noi cu amintirile. Crăciunul românesc este o sărbătoare a familiei, a copilăriei. Cine, întorcîndu-se în timp, nu se regăseşte în chipul lui Ionică a lui Ştefan Apetrei, îngheţat de frig şi promoroacă strigînd „Chiralesa Doamne”, colindînd pe uliţele pline de omăt ale Humuleştilor? Mai tîrziu, bădiţa Creangă avea să colinde alături de prietenul său Eminescu, în cea mai sfîntă noapte a istoriei, la Bojdeuca din Ţigău: „De dragul Mariei/ Şi-a Mîntuitorului/ Luceşte pe ceruri/ O stea a călătorului/ Lerui-Ler…!”
Măcar pentru seara de Moş Ajun, ne dăm întâlnire şi cu copilăria; cine a uitat să fie măcar pentru o zi copil, acela a uitat să fie om pentru o viaţă.
Troieneşte peste noi cu poveşti. Ţăranul Ion, românul de la coarnele plugului, cel cu istoria purtată pe umeri, cel copleşit de griji şi de greutatea vremurilor devine, pentru o noapte măcar, boier, mare boier. Aşa colindă la uşa lui copiii.
Nu este o noapte de basm?
Viscoleşte îngheţat peste noi cu gustul şi mirosul galben auriu al gutuilor, al cozonacilor, colăceilor, al marelor îngheţate, al sarmalelor în foi de viţă, al gustului de şorici afumat, jertfit în zi de Ignat.
Viscoleşte peste noi cu vorbele puternicilor zilei, care, de sărbători promit pentru la anul (şi la mulţi ani!), munţi de mămăligă şi rîuri de lapte şi miere. Ascultaţi-i, e doar vremea poveştilor!
Troieneşte peste noi cu daruri. L-am trimis pe Moş Gerilă cu îngheţata lui Siberie şi-l aşteptăm pe Moş Crăciunul nostru, cu straiţa plină de daruri. Îl aşteptăm, deşi nu am fost prea cuminţi nici anul acesta.
Troieneşte peste noi cu doruri. Întrebaţi-l pe fiul, pe prietenul, pe vecinul vostru plecat printre străini în căutarea pîinii celei de toate zilele, ce poartă în suflet? Vă vor spune, toţi, că niciodată nu le este dor de casă ca în zilele de Crăciun. Milioane de doruri; dor , intraductibilul dor românesc..
Troieneşte peste noi cu meri înfloriţi în decembrie…
„Te uită cum ninge-n decembre.
Întroienind sărbători româneşti…”
Şi totuşi, de mulţi ani, stăruie în minte întrebarea-rugăciune din titlu…
Preot COJOCARIU, Borca-Neamţ