Diana Blumberg Baumrind (1927-2018) identifică cinci stiluri de îndrumare parentală, în funcţie de două componente: gradul controlului şi manifestările afective ale părinţilor în relaţiile cu copiii.
1. Stilul autoritar – subiectiv combină controlul puternic, adesea autoritar şi arbitrar, cu nivelul scăzut al afectivităţii.
Aceşti părinţi sunt foarte puţin deschişi informaţilor venite dinspre copii. Ei sunt creatorii regulilor, sunt cei care disciplinează şi planifică. Potrivit acestor părinţi, principala calitate a unui copil este ascultarea, obedienţa.
Caracterizarea părintelui autoritar:
● Îi cere copilului, să respecte regulile existente (care au valoare absolută, iar cea mai mică greşeală este însoţită de pedeapsă);
● Filosofia de viaţă a părintelui este: „Nimic nu este mai presus de lege”;
● Intenţia copilului de a-şi manifesta libertatea, fapt care reprezintă o sursă importantă a conflictelor: copil – părinte;
2. Stilul permisiv combină controlul scăzut cu afectivitatea ridicată. Părinţii nu constituie o sursă educativă importantă pentru copii, nu sunt agenţi activi de formare.
Pentru că îşi exprimă afecţiunea faţă de copii, aceştia pot avea încredere în sine şi o stimă de sine ridicată, dar lipsa îndrumării parentale diminuează capacitatea de cooperare a copiilor în situaţii sociale. Copiii pot fi autonomi şi creativi, dar pot avea dificultăţi în subordonarea intereselor colective.
Caracterizarea părintelui permisiv:
● Îi permite copilului să se desfăşoare aşa cum vrea el, fără să-i impună multe restricţii;
● Filosofia de viaţă, a părintelui este: „copiii vor înflori singuri la timpul potrivit”;
● Manifestă sensibilitate la drepturile altora, se consultă cu copilul, atunci când ia o decizie, manifestă căldură şi interes, faţă de tot ceea ce face copilul, în foarte puţine cazuri îl pedepseşte;
3. Stilul neglijent combină controlul scăzut cu lipsa afectivităţii. Este cazul părinţilor centraţi pe propriile interese personale sau profesionale, care fug de responsabilităţile parentale.
Caracterizarea părintelui indiferent:
● Neglijează copilul, nu este interesat de performanţele lui;
● În diferite cazuri copilul este „în plus”, reprezintă o povară, de care s-ar putea lipsi oricând;
● Filosofia de viaţă pe care o prezintă este: „în viaţă nu te poţi baza pe nimeni altcineva decât pe tine însuţi”.
4. Stilul democratic combină controlul ridicat cu afectivitatea crescută, ambele utilizate într-un mod raţional şi echilibrat.
Orice restricţie este explicată copilului, controlul este ferm, obiectiv. Afectivitatea este cea care creează o relaţie caldă, armonioasă, lipsită de excese emoţionale. Acest lucru îngăduie dezvoltarea independenţei şi a autonomiei.
Caracterizarea părintelui democratic:
● Se orientează după principiul: „Toţi suntem egali în faţa lui Dumnezeu” şi este împotriva ideii „Unii sunt mai egali decât alţii”;
● Este suficient de înţelegător şi încrezător în capacitatea copilului de a lua unele decizii personale;
● Încurajează copilul să fie independent, respectându-i opiniile, interesele şi personalitatea;
● Manifestă căldură faţă de copil, îl apreciază, îl consideră un membru responsabil al familiei;
5. Stilul supraprotector combină controlul ridicat cu nivel crescut al afectivităţii, ambele utilizate într-o manieră intruzivă.
Caracterizarea părintelui protector:
● Este un părinte model: foarte atent la cerinţele copilului, se dedică meseriei de părinte;
● Principala prioritatea părintelui este să-i ofere copilului securitate, consideră, că un copil are nevoie în permanenţă de sprijin şi de protecţie;
● Educaţia pe care o acordă copilului, se orientează în jurul ideii, că „Nu tot ce zboară se manâncă”, îşi învaţă copilul să fie precaut şi rezervat, faţă de tot ceea ce vine din afara familiei.
Prof. înv. primar Mihaela Alina ATOMEI
Şcoala Gimnazială „Vasile Conta” Ghindăoani