13 Martie 1918 – ziua sacră a Sorocii

 

13 Martie 1918 este ziua când la Soroca Adunarea generală a Zemstvei, precum şi a Consiliului comunal Soroca, bazându-se pe date istorice şi etnografice, votează în unanimitate şi cu mare entuziasm o moţiune prin care cere ca Sfatul Ţării să grăbească Unirea Republicii Moldoveneşti cu România.

Cum au derulat evenimentele la Soroca?

Marile schimbări care au avut loc în viaţa social-politică din oraşul şi judeţul Soroca la 1917-1918, precum şi votul din 13 Martie se datorează lui Vasile Sacară şi susţinătorilor săi. Din puţinele dosare care se mai păstraseră din perioada interbelică la prefectura judeţului Soroca, istoricul Paul Vataman ne comunică în faimoasa lui lucrare „Figuri Sorocene” despre munca asiduă a acestui mare patriot al Neamului Românesc din Basarabia – Vasile Sacară, care s-a născut la 6 aprilie 1881, în satul Rudi din judeţul Soroca.

 

 La 1917, la Soroca, o Societate culturală de pe lângă Zemstvă edita gazeta săptămânală „Vestnic sorocscovo Zemstva” (Curierul Zemstvei Soroca), redactată de învăţătorul evreu Mazur. Sub influenţa Comisiei şcolare, din care făcea parte Vasile Sacară, începând cu 25 septembrie 1917, are loc o schimbare de imagine a „Curierului zemstvei Soroca”. Deşi tipărit la începuturi în limba rusă, noua ediţie tindea să lămurească şi să pregătească populaţia judeţului prntru noile schimbări ce aveau să aibă loc în Basarabia, şi la Soroca inclusiv: „Lupta cu anarhia şi consecinţele triste ale manifestaţiunilor ei în judeţul nostru, ai căror martori suntem, este rezultatul ignoranţei maselor ţărăneşti, ignoranţă menţinută intenţionat de regimul ţarist. Luminarea acestor mase este scopul urmărit de comisia şcolară”,.

Stând odată de vorbă cu Vasile Sacară, Gheorghe Boieru (profesor care preda în acel timp la Cursurile pentru învăţători de limba română, geografie şi istorie a României de la Soroca), propune ideea publicării unei gazete pur româneşti pentru judeţul Soroca. Vasile Sacară, care pe lângă conştiinţa şi deplina înţelegere a problemelor anului 1918, mai avea şi autoritatea de prefect al judeţului Soroca şi întreaga libertate de acţiune, a acceptat ideea propusă de Gheorghe Boieru.

A doua zi după convorbirea lui Vasile Sacară cu Gh. Boieru, şi cu Comitetul societăţii culturale din Soroca, ia decizia de a edita la Soroca începând cu 1 mai, gazeta românească „Deşteptarea”, organ de propagandă naţională şi culturală.

Comitetul de redacţie al gazetei a fost compus din V. Sacară, V. Caisân şi I. Coşciug. Redactarea gazetei i-a fost încredinţată lui Gh. Boierul. Gazeta rusească „Curierul Zemstvei Soroca” şi-a încetat existenţa.

Primul număr al gazetei, ,Deşteptarea” a fost tipărit la 10 mai 1918, având ca articol-program „Cuvântul nostru”, semnat de Gh. Boierul, care dă explicaţii privitor la editarea unei gazete româneşti la Soroca, apoi articolul de salut „Cu Dumnezeu înainte”, ieşit de sub pana lui Th. Iacobescu, lector la a doua serie de cursuri învăţătorii din judeţul Soroca, iar din 1933 deputat la Cetatea-Albă.

Au urmat apoi poezia „Pe-al nostru steag”, evenimente din ţară, din străinătate, din oraş şi judeţ şi „O pagină glorioasă din istoria neamului Românesc”.

Ţinând seama de scopul ce-l urmărea gazeta – propaganda naţională şi culturală – aceste sarcini au şi fost puse în fiecare număr pe patru pagini la început, iar peste două săptămâni, pe şase pagini. Nu lipsea din fiecare număr câte o poezie patriotică sau populară şi câte o pagină glorioasă din istoria neamului. Cel mai activ colaborator al gazetei a fost Gheorghe Boieru. Un număr impunător de articole de bază au fost scrise de dumnealui: Luminătorii satelor, Apostolii neamului, Bine aţi venit (cu ocazia sosirii învăţătorilor la cursuri), Basarabia şi Ardealul (deosebirea în ce priveşte conştiinţa naţională), Naţionalizarea învăţământului şi altele.

Gazeta „Cuvântul Moldovenesc” scria de la Chişinău: În oraşul Soroca a început să iasă de la 10 mai, o nouă gazetă românească (moldovenească) cu numele „Deşteptarea” cu foaie de propovedanie a îndemnurilor societăţii culturale din judeţul Soroca.

Numărul cel dintâi se înfăţişează bine şi are planuri frumoase de muncă. Vrea să facă fraţii Moldoveni să îndrăgească limba noastră moldovenească-românească şi să-i ajute la cât mai repede a lor luminare.

Are şi un adaos rusesc cu publicaţii oficiale. Se tipăreşte cu slove ruseşti, până când va avea litera latinească (românească).

Îi dorim noroc şi spor!

Nicolae Iorga scria în „Neamul Românesc” (Iaşi): La Soroca apare un nou Ziar românesc, cu litere chirilice, „Deşteptarea”, al Societăţii Culturale din judeţul Soroca. Acolo fiecare ziar nou înseamnă un ajutor pentru neam, iar nu o intrigă ori o întreprindere de câştig necinstit.

În ianuarie 1918, oraşul Soroca este cuprins de teroare, provocată de pogromuri şi devastări ale căror autori erau unităţile militare ruse infectate de virusul bolşevismului şi care, aflate în descompunere, se retrăgeau într-o dezordine totală de pe Frontul românesc, trecând val după val peste biata Basarabie. Fostul comisar al judeţului, numit în această funcţie administrativă prin Ordinul Ministerului de Interne din 30 septembrie 1917, preluând funcţia la 27 ianuarie şi până la 6 februarie 1918, a avut nevoie de mult tact ca să poată stăpâni situaţia. Vasile Sacară a depus eforturi enorme pentru a trezi conştiinţa naţională a românilor din Soroca. „Blocul moldovenesc” organizat de dânsul câştiga mereu teren, sporea zilnic, cucerind noi adepţi. Anume, lui îi datorăm în mare parte istorica zi de 13 Martie 1918 a judeţului Soroca.

La 15 februarie 1918, la Soroca este anunţată Adunarea Zemstvei Soroca, dar din unele motive, în urma intervenţiei lui Vasile Sacară, a fost amânată pentru 1 martie, iar mai apoi pentru 13 martie 1918. Aceasta, din cauza anarhiei create de armata rusă, aflată în retragere spre Rusia, dar poate şi din cauză că evenimentul ce urma să aibă loc nu fusese pregătit îndeajuns. Nu prindeau bondari în lunca Nistrului nici comitetele alcătuite din bolşevici, care duceau un lucru subversiv împotriva României şi a întregului Neam Românesc. Lupta se ducea piept la piept.

Paul Vataman reînvie acel eveniment de importanţă majoră ce a avut loc în ziua de 13 Martie 1918 la Soroca:

Conform ordinei de zi a Adunării Zemstvei Soroca, convocată pentru 13 Martie, aceasta nu cuprindea întrebarea „Unirii Basarabiei cu România”, însă la punctul 24 prevedea să se pună în discuţie „Organizarea comitetului moldovenesc”, iar la punctul 54 „Înfiinţarea comisiunilor culturale naţionale”.

Şi cu toate acestea, actul măreţ al Unirii cu România s-a înfăptuit la 13 Martie 1918. Votul dat de soroceni Unirii Basarabiei cu România a avut loc numai datorită acţiunilor înţelepte şi bine chibzuite întreprinse de Vasile Sacară, care i-a pregătit din timp pe membrii adunării. Folosindu-se de funcţia administrativă pe care o deţinea, de comisar / prefect al judeţului Soroca, „el a invitat la Prefectură pe reprezentanţii celor 12 plase, convingându-i de imperioasa necesitate a unirii Basarabiei cu Patria-mamă. Acelaşi lucru l-a făcut cu consilierii judeţeni şi mai apoi după această pregătire şi înţelegere frăţească au plecat cu toţii de la Prefectură la Zemstva judeţului (actualul palat administrativ), unde avea să aibă loc Adunarea generală. Numărul reprezentanţilor trece de 200” (P. Vataman, Figuri…, p. 154).

 

Adunarea s-a început cu un serviciu divin, după care emoţionat şi responsabil de ceea ce avea să se întâmple, a vorbit Vasile G. Bârcă, preşedintele Zemstvei Soroca. Acesta a vorbit despre importanţa momentului şi a cerut votarea realipirii Basarabiei la România.

Nicolae Soltuz, primarul oraşului Soroca a îndemnat Consiliul Judeţean Soroca (Zemstva) să ia pildă de la judeţul Bălţi şi să voteze Unirea. Judeţul Bălţi votase Unirea la 3 Martie 1918.

În acelaşi sens au vorbit consilierul comunal Ganea, consilierii judeţeni, Grosu şi Groapă. Vrânceanu, membru în Sfatului Ţării, a vorbit adunării despre grozăveniile războiului civil, care a cuprins întreaga Rusie, argumentând faptul că pentru salvarea provinciei noastre, se impune, neapărat, revenirea ei la Patria-mamă.

În numele proprietarilor din judeţ a vorbit adunării Dimitrie Meleghi, care prin luarea sa de cuvânt i-a susţinut pe ceilalţi vorbitori.

Colonelul Gaicu, vădit emoţionat ca şi ceilalţi vorbitori, a felicitat adunarea pentru împrejurarea unică şi sfântă în care a fost chemată să delibereze, a prezentat publicului istoricul Basarabiei, evidenţiind că ea a făcut parte din trupul Moldovei istorice, de la care a fost dezlipită numai de 100 ani şi a încheiat arătând că a sosit ceasul, când această provincie trebuie să reia vechea legătură, ruptă vremelnic.

La urmă a luat cuvântul Vasile Sacară, care a citit limpede şi răspicat moţiunea pregătită de el şi mai apoi votată în unanimitate de adunare (Paul Vataman, Figuri…, p. 152-155).

Reproducem această moţiune publicată de Paul Vataman în „Figuri sorocene”, dar şi de Petre Cazacu în cartea sa „Moldova dintre Prut şi Nistru”:

Adunarea generală a zemstvei din districtul Soroca, născută din alegerile regionale din Decembrie 1917, fiind convocată pentru astăzi 13 Martie 1918, spre a-şi alege preşedintele, a vota bugetele şi a lua măsurile necesare bunului mers al administraţiei şi vieţii economice din această regiune; după ce şi-a ales preşedintele şi înainte de orice altă lucrare, a discutat, împreună cu micii şi marii proprietari ai districtului, cu membrii comunei Soroca, cu membrii clerului, cu membrii învăţământului şi cu toţi cetăţenii, cari au fost prezenţi şi au votat în unanimitate următoarea moţiune:

Poporul Moldovenesc înfiinţat de aproape 20 veacuri, de către străbunii Romani şi deosebit apoi între Nistru şi Prut de fraţii săi, rezemat pe principiile marii revoluţii a popoarelor fostului mare Imperiu al tuturor Ruşilor, care odată cu libertatea şi egalitatea tuturor indivizilor în faţa legilor, a proclamat în primul rând: libertatea naţionalităţilor de a dispune singure de soarta şi aşezămintele lor prezente şi viitoare, a proclamat în ziua de 2 Decembrie 1917 Basarabia ca Republică Moldovenească independentă şi de sine stătătoare.

Ţinând seama că viaţa şi propăşirea economică şi culturală a unui popor este în raport direct cu forţa vie şi aptitudinile, cu care Dumnezeu le-a hărăzit, că în unire stă puterea şi că unde-s doi puterea creşte;

Ţinând seama că în timp de 19 veacuri, Basarabia a fost totdeauna un trup cu Moldova de pe dreapta Prutului, şi că soarta ei a fost dea pururea legată de aceia a Principatelor dunărene, cu care a îndurat aceleaşi suferinţe, gustând aceleaşi bucurii şi având aceleaşi nevoi;

Ţinând seama că în anul 1812 în urma sângeroaselor frământări ale tuturor popoarelor europene, Basarabia a fost smulsă de la trunchiul politic şi etnografic al naţiunii sale de origine;

Ţinând seama de înălţătoarea pildă dată de tânărul Regat al României în scurtul timp de când a fost recunoscut ca Stat independent, atrăgându-şi prin muncă, prin ordine, admiraţiunea şi iubirea tuturor popoarelor din lume, şi chiar respectul duşmanului comun;

Proclamăm astăzi în mod solemn şi în faţa lui Dumnezeu şi a întregii omeniri, că declarăm unirea Basarabiei cu Regatul României, sub al cărui regim constituţional şi sub ocrotirea legilor căruia de monarhie democratică, vedem siguranţa existenţei noastre naţionale şi propăşirea economică şi culturală.

Facem apel la Sfatul Ţării şi la toate adunările constituite din întreaga Basarabie, de la Hotin până la Ismail să se unească prin votul lor la moţiunea noastră şi să trimită delegaţiuni cu reprezentanţi din toate adunările regionale şi proprietare pentru a depune la picioarele Tronului României omagiile noastre de devotament şi credinţă către Regele Ferdinand I, rege al tuturor Românilor…

 

Azi suntem mândri pentru faptul, că printre cei ce şi-au adus aportul la înfăptuirea Unirii au fost şi înaintaşii noştri de la Soroca.

Prof. Nadejda SEREDOVSCHI

Nadejda SEREDOVSCHI este profesoară de istorie a românilor şi universală, grad didactic I, la Liceul teoretic «Constantin Stere» din oraşul Soroca şi preşedinte al Consiliului raional Soroca al Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei, din Republica Moldova. Articolul alăturat – „13 Martie 1918 – ziua sacră a Sorocii” – reia textul comunicării susţinut la Simpozionul „Centenarul Unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă” desfăşurat la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi”, Neamţ, 24 martie 2018.