Prozator, nuvelist, romancier, dramaturg şi publicist, Alexei MARINAT a fost supranumit şi „Soljeniţân al Basarabiei”.
Familia sa a trecut prin suferinţele groaznice ale foametei organizate de la începutul anilor 1930, atunci când colectivizarea forţată i-a lăsat fără casă, în plină iarnă, şi mama scriitorului a fost nevoită să nască ultimul copil al familiei sub privirile celorlalţi copii, în frig, direct pe zăpadă. Tatăl scriitorului a fost persecutat, arestat în timpul marii terori din 1937, apoi eliberat şi lăsat să se întoarcă acasă peste doi ani, fără să afle motivul pentru care a fost supus terorii autorităţilor bolşevice.
Alexei Marinat a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost rănit şi decorat cu patru distincţii sovietice, printre care Ordinul „Steaua Roşie”, pentru vitejia de care a dat dovadă pe câmpul de luptă. În 1946 se înscrie la Universitatea de Stat din Chişinău, la Facultatea de Filologie. Peste un an, în 1947, este pus sub urmărire şi, în scurt timp, cu „ajutorul” unor colegi de facultate, organele de represiune politică află despre existenţa unui jurnal secret, cu titlul „Eu şi lumea”, în care Alexei Marinat îşi exprimă liber gândurile şi vorbeşte despre nedreptăţile regimului stalinist. Este exmatriculat imediat de la universitate, judecat şi condamnat la zece ani de detenţie în Gulag. O bună parte din perioada sa de detenţie decurge în lagărul special nr. 7 (nume de cod „Ozerlag”), colonia nr. 3, la kilometrul 173 al căii ferate Taişet–Bratsk. După şapte ani şi jumătate, este eliberat (în noiembrie 1954). La 5 noiembrie 1955 este achitat de Tribunalul Militar din Odessa.
Soarta lui Alexei Marinat are anumite similitudini cu cea a scriitorului rus Aleksandr Soljeniţân, condamnat şi el la zece ani de Gulag.
După ce este eliberat, îşi reia studiile, înscriindu-se la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „I. Creangă” din Chişinău, pe care o absolvă în 1959. În aceeaşi perioadă este redactor la publicaţiile „Tinerimea Moldovei” şi „Chipăruş”. Între anii 1971-1984 a fost consultant literar la Uniunea Scriitorilor din Moldova. De prin anii 1970, a colaborat cu Studioul „Moldova-Film”, apoi şi cu televiziunea, creând scenarii umoristice pentru mai multe emisiuni, printre care şi emisiunea televizată „Teatrul de miniaturi”.
Publică pentru prima dată în 1991, fragmentar, din acel jurnal din 1944 pentru care a fost deportat, dar îl redactează având deja o experienţă vastă în literatură (volumul „Scrieri alese”, apărut la Editura „Hyperion”). A fost sigurul jurnal de scriitor ţinut la zi în acea perioadă de tristă pomină a Basarabiei, reintrată sub teroarea stalinistă, căreia i se adăugă o foamete cumplită provocată artificial de acelaşi regim. În volum, memoriile sale văd lumina tiparului abia în 1999, la Editura Uniunii Scriitorilor. Ulterior, mai apar câteva ediţii ale acestui jurnal, la diferite edituri, ultima datând din 2023. Volumul „Călătorii în jurul omului” (2004) este o culegere de texte în care Alexei Marinat conturează momente din perioada aflării sale în detenţie, dar şi din cariera sa de publicist, prozator, critic literar.
Pentru activitate literară, dar şi pentru activism civic, Alexei Marinat a fost distins în 1993 cu titlul onorific „Maestru al literaturii”. I se desemnează „Ordinul Republicii” în 1996, iar în 2000 Premiul Naţional în domeniul literaturii şi artei din Moldova şi Ordinul Național „Serviciul Credincios”, acordat de preşedintele României.
(N. R. – Preluare din Biblioteca naţională a R. Moldova – Calendar naţional, 2024)
Ana STRUŢĂ