„Neamul este etern prin Cultul Eroilor”
Nicolae Iorga
Cultul eroilor la români, înseamnă păstrarea identităţii naţionale prin cinstirea memoriei celor morţi pentru ţară, înseamnă recuperarea anilor epocii de aur în care morţii (eroii) nu au fost respectaţi, onoraţi aşa cum se cuvine.
După Primul Război Mondial, România a fost printre primele state care urmând exemplul Franţei, a decis să înalţe un monument dedicat celor care s-au jertfit pe câmpurile de luptă – MORMÂNTUL EROULUI NECUNOSCUT.
În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paşti, românii sărbătoresc Înălţarea Domnului. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a stabilit ca odată cu Înălţarea Domnului, în ziua respectivă să se sărbătorească şi ZIUA EROILOR.
În această zi, în toate bisericile din ţară se face pomenirea tuturor eroilor români, cu nume şi fără nume, căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate şi dreptate.
Există la noi de asemenea, tradiţia de a respecta mormintele cetăţenilor străini căzuţi pe teritoriul ţării noastre, indiferent dacă într-un anumit moment al istoriei, ne-au fost aliaţi, duşmani sau inamici.
Merită să ne închinăm cu toţii, cu profundă emoţie şi respect în faţa eroilor care au făurit poporul român şi care au apărat cu preţul vieţii lor graniţele Patriei şi să presărăm pe mormintele lor, ale eroilor, lacrimile recunoştinţei, flori şi să aprindem din când în când un pai de lumânare.
La Conferinţa Naţională, când Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” aniversa 20 de ani de la reînfiinţare, colonelul în rezervă Florin Petrariu spunea: Cu grad de soldat ori general, ostaşi de rând sau căpetenii de oaste, truditori cu mintea sau cu braţele, tineri ori vârstnici, cei ce au identificat apărarea patriei cu propriul sacrificiu suprem, poartă deopotrivă înaltul titlu de Erou al României. Ei au trecut în nemurire pe câmpurile de bătălie, pe paturile spitalelor, în adâncul apelor ori în captivitate şi astăzi dorm somnul de veci sub glia străbună ori în tărâmuri străine, sub lespezi de piatră sau fără de morminte şi cruci la căpătâi.
M-am întrebat de mai multe ori ce este acela un erou, dacă mai au românii Cultul Eroilor, şi pe câţi dintre noi îi mai interesează astăzi acest lucru. Răspunsuri însă, trebuie să caute conştiinţa fiecăruia dintre noi…
Călătorule prin viaţă, tânăr şi vârstnic, de câte ori vei călători pe cărările patriei şi vei întâlni o cruce pe a cărei piatră sunt săpate nume de eroi, opreşte-te măcar o clipă, descoperă-te şi gândeşte-te că fără jertfa lor ar fi imposibil ca tu să trăieşti astăzi liber, să iubeşti soarele, florile, munţii şi râurile pe care le-au apărat şi ţi le-au lăsat moştenire… cerându-ne să le apărăm cu sfinţenie!
MAIOR (rezervă) T.R.
Profesor Gheorghe AMAICEI