Deranjul din anul 1989 a adus pentru mine şi ceva bun: m-am transferat de la Şcoala Nr. 25 din Dărmăneşti la Şcoala Nr. 2 din cartierul Mărăţei, aproape de casă. Câţiva ani după aceea noua şcoală la care predam Istoria a fost şcoala cu cei mai numeroşi elevi din oraşul Piatra-Neamţ. Se lucra foarte greu, în trei schimburi, dar eram mândru. Cum pasiunea pentru Istorie a însemnat şi activitatea de cercetare, pe lângă cea de predare, am hotărât să scriu un articol despre vechimea şcolii la care predam. Până la urmă, am ajuns la patru volume. Aşa s-a făcut ca Şcoala Nr. 2 să fie singura care avea o istorie a ei (nu o monografie de grad didactic).
Am intitulat Istoria Şcolii Nr. 2 „Identitate restituită”, fără să-mi dau seama atunci câtă dreptate aveam să aleg acest titlu pentru cartea mea şi a ei. Este momentul să precizăm faptul că Şcoala Nr. 2 este continuatoarea Şcolii Primare Urbane Nr. 3 de Băieţi din Piatra-Neamţ. Aceasta din urmă a fost înfiinţată la 25 septembrie 1860, deci în timpul domniei lui Al. I. Cuza. În timpul scurs de la înfiinţare până astăzi Şcoala Nr. 3 de Băieţi, continuată de Şcoala Mixtă Nr. 2, a existat în acelaşi loc, mai întâi în clădiri închiriate şi din anul 1898 în propria sa clădire. Doar oamenii s-au schimbat şi unii s-au adaptat noilor regimuri. Documentele de arhivă ne arată faptul că Şcoala Nr. 3 a fost a treia şcoală de băieţi înfiinţară în Piatra-Neamţ, dar este singura care a existat neîntrerupt în acelaşi loc din Mărăţei şi singura care are o istorie a ei.
Renumele Şcolii Nr. 3 de Băieţi a fost întregit în anul 1900 când, la propunerea directorului Gh. Nicolau, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice anunţa că prin IDR Nr. 3601 şcolii i s-a atribuit numele „Costache Negri”. Din acest moment numele complet al şcolii a fost „Şcoala Primară de Băieţi Nr. 3 Costache Negri”.
În anul 2010 s-au împlinit 150 de ani de existenţă a şcolii din Mărăţei. Cu această ocazie au fost organizate activităţi comemorative. Considerând că a sosit momentul, am propus ca Şcolii Nr. 2 de astăzi să i se redea vechiul nume „Costache Negri”. Acest nume ar fi transformat-o într-o şcoală istorică. Conducerea şcolii a făcut totul, însă pentru a nu i se reda vechiul nume. Dezamăgire totală, devenită umilinţă după mai multe încercări, de fiecare dată reproşându-mi-se că n-am furnizat argumentele în favoarea numelui propus. În final mi s-a transmis indirect, cu ignoranţă şi cu un tupeu dezarmant, că nimeni nu ştia cine era Costache Negri (nu era nici Alecsandri, nici Cuza şi nici Kogălniceanu), dar toată lumea ştia a cui era Şcoala Generală Nr 2. N-am putut riposta în faţa penibilului, pentru că era inutil, şi am renunţat.
Ceva m-a împins astăzi să reiau lupta. Nu mi-ar place să i se dea şcolii numele unui profesor de duzină, bun, dar fără nici un merit deosebit decât acela că s-a dus prea repede în ceruri. Ca să ştie toţi cei interesaţi voi arăta mai jos cine a fost Costache Negri (1812-1876), fiu de boier, scriitor, om politic şi patriot român. Iată câteva argumente în favoarea numelui său pentru Şcoala Gimnazială Nr. 2 de astăzi şi de mâine.
1. Costache Negri a participat la revoluţia de la 1848, la Paris, Braşov, în Bucovina şi în Moldova. La Paris a prezentat Guvernului Francez noul tricolor românesc.
2. A susţinut, atât în Moldova, cât şi la Constantinopol şi Viena, unirea Principatelor Române.
3. Conform Convenţiei de la Paris marile puteri au acceptat unirea Principatelor Române, dar fiecare principat cu domnul său. În 1858 Costache Negri a salvat, împreună cu sora sa vitregă (unionistă), Ecaterina Conachi, măritată cu Nicolae Vogoride (antiunionist), unirea Principatelor compromisă prin falsificarea de către caimacam a rezultatelor alegerilor pentru Adunarea Electivă a Moldovei. Costache Negri a primit de la sora sa scrisori compromiţătoare ale caimacamului Nicolae Vogoride, omul turcilor, care dovedeau înlocuirea listelor cu cei aleşi, astfel ca în adunare majoritatea să fie antiunionişti, şi le-a publicat în presa din străinătate şi din Moldova. Sub presiunea puterilor europene sultanul a fost nevoit să accepte noi alegeri care au dat câştig de cauză unioniştilor.
4. Costache Negri a candidat la funcţia de domn al Moldovei, dar în ziua de 5 ianuarie el, Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu şi-au retras candidaturile şi astfel a fost ales Alexandru Ioan Cuza.
5. Costache Negri a fost diplomatul român de la Constantinopol care a militat pentru unirea deplină a Principatelor Române şi i-a adus domnului Al. I. Cuza, în decembrie 1861, firmanul de recunoaştere de către Sultan a dublei sale alegeri.
Ca să nu abuzăm de spaţiul revistei punem în încheiere o întrebare cu răspuns inclus: Cine dintre cei morţi sau vii ar avea tupeul să concureze cu memoria lui Costache Negri? Nimeni! Sau, poţi să ştii?
Prof. dr. Mihai ŞURUBARU