Clădirea Casei Naţionale „Regina Maria”, situată pe strada Unirii din Cartierul Precista, a fost inaugurată la 26 mai 1929. Festivitatea de deschidere s-a făcut în prezenţa scriitorului Eugeniu P. Botez (cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart), a generalului N. Negreanu şi a lui Octav Lăzărescu, reprezentanţi ai Centralei Caselor Naţionale. Preotul Constantin Matasă a fost secretar, după care a îndeplinit funcţia de preşedinte al acestui aşezământ de cultură.
Instituţia era o sucursală a Centralei Caselor Naţionale, înfiinţată în iunie 1919 la Bucureşti din iniţiativa generalului I. Manolescu şi a profesorului universitar Gheorghe Ţiţeica.
Presa vremii consemna: În ziua de 14 mai 1928 s-a săvârşit solemnitatea punerii pietrei fundamentale pe un loc anume cumpărat în str. Lt. Gh. Bădărău No. 5. Localul va cuprinde o sală de conferinţe cu o scenă încăpătoare, o sală pentru bibliotecă, una pentru cancelarie şi două camere de serviciu, despărţite de un antreu şi un vestiar. Pe peretele de la intrarea principală se va aşeza o placă de marmoră cu numele ostaşilor – originari din acest oraş căzuţi în războiu. Construcţia va fi gata – pe dinăuntru – până în toamna acestui an, aşa că, începând de la iarna viitoare, Casa Naţională îşi va relua activitatea în localul ei propriu.
Printre cei care au conferenţiat de-a lungul existenţei acestui edificiu cultural s-a numărat şi gânditorul Nichifor Crainic. Prelegerea sa, despre cugetarea estetică a domnului Nicolae Iorga, a fost ţinută duminică, 17 mai 1931. Oraşul nostru i-a lăsat o extrem de bună impresie, fapt care l-a determinat să-şi aleagă drept loc de odihnă pentru la vară, unul din centrele de pe Valea Bistriţei.
Din frumoasa şi instructiva sa conferinţă, spicuim pentru cititorii noştrii câteva idei. Opera profesorului Iorga, spunea domnul Crainic, e vastă, se poate spune unică în lumea întreagă. Istoria, teatru, ziaristica, nimic n-a scăpat acestui titan al culturii româneşti. Partea cea mai importantă din opera sa e însă concepţia despre lume şi viaţă în genere şi despre artă în special, care e şi subiectul conferinţei de faţă. Domnul Iorga, nu este un filosof în sensul clasic al cuvântului, cugetător în genul lui Platon, Aristotel şi Plotin. El e un duşman al filosofiei abstracte izolate de viaţă. Concepând cugetarea intuitivă, legată strâns de viaţa ce curge veşnic, el se apropie mai mult de filosoful francez Henri Bergson. Domnul Crainic, alege ca punct central al întregii filosofii iorghiste – filosofie neformulată în canoane fixe, cartea „Cugetările unui om ca oricare altul”(…)
La sfârşitul conferinţei, domnul Nichifor Crainic a fost sărbătorit, de asistenţă, în toată puterea cuvântului. I s-au recitat poezii din „Darurile pâmântului”, i s-a cântat „mulţi ani trăiască”, a fost viu felicitat, iar domnul colonel Ionescu i-a ţinut un scurt şi însufleţit cuvânt. (Ziarul Avântul, 21 mai 1931, p.1.)
În această clădire a funcţionat, între anii 1934 şi 1960, Muzeul Arheologic Piatra-Neamţ, fondat de preotul Constantin Matasă, după care imobilul a intrat în proprietatea Teatrului Tineretului, cu utilitate de atelier de producţie.
Violeta MOŞU