În această perioadă semnalăm apariţia unei lucrări foarte interesante din punct de vedere spiritual, având în vedere faptul că ne aflăm în perioada premergătoare Sărbătorii Învierii Mântuitorului, iar în altă ordine de idei, cartea ne îndeamnă la meditaţia atât de necesară acum, în aceste zile de izolare fizică. Este vorba de cartea „Singurătatea îmblânzită: reflecţii citadine despre Părinţii pustiei”, apărută recent la Editura Trinitas a Patriarhiei Române, al cărei autor este lect. univ. dr. Paul Siladi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Lansarea on-line a avut loc luni, 6 aprilie 2020, începând cu orele 19,00 în sala virtuală „Vasile Petraşcu” a Facultăţii de Teologie Ortodoxă, găzduită de platforma „Zoom meetings”, manifestare moderată de pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, care a scris Cuvântul înainte al cărţii.
Noua apariţie editorială a fost prezentată de Preasfinţitul lect. univ. dr. Benedict Bistriţeanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, pr. conf. univ. dr. Cristian Sonea, prodecanul facultăţii, şi de pr. lect. univ. dr. Liviu Vidican-Manci, directorul Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca.
Doctor în teologie (2011), Paul Siladi este cadru didactic asociat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, începând cu anul 2014. A urmat studii de teologie şi publicistică la Universitatea „Friedrich-Alexander”, Erlangen-Nürnberg. Realizează emisiuni religioase la radio Renaşterea începând cu anul 2005, iar din 2012 este colaborator al Ziarului Lumina, unde publică săptămânal articole pe tema spiritualităţii părinţilor deşertului.
În cele peste 360 de pagini ale cărţii, după cum însuşi autorul mărturiseşte, „de această dată, îi propunem cititorului reflecţii asupra cuvintelor Părinţilor, de la avva Teodor de la Ferme şi până la avva Nikon, texte ce au fost publicate în forma lor iniţială în Ziarul Lumina, în perioada mai 2015 – mai 2018”. Astfel, lucrarea de faţă, prin prezentarea cugetărilor celor 33 de părinţi, vine în continuarea celei publicate în anul 2018, Oraşul-deşert. Reflecţii citadine despre Părinţii pustiei, care cuprinde comentarii la apoftegmele (maximele) din colecţia alfabetică a Patericului egiptean, de la avva Antonie, până la avva Ilie inclusiv.
Lecturând textele propuse de Paul Siladi în prezentul studiu, ne regăsim în fiecare părinte, indiferent că suntem sau nu monahi. Problemele cu care Părinţii deşertului s-au confruntat sunt şi ale noastre, slăbiciunile lor sunt şi slăbiciunile noastre, iar dacă prin viaţa ascetică au ajuns la un grad de înţelegere înaltă a vieţii spirituale, experienţa lor ni se comunică, nu o ţin doar pentru ei, fiind conştienţi că fiecare chip al lui Dumnezeu poate primi strălucirea dintru început. Autorul ţine chiar să accentueze faptul că „nu există separaţie ontologică între călugări şi mireni, nu există o Evanghelie pe care Domnul să le-o fi transmis călugărilor şi alta oamenilor de rând. Trupul lui Hristos, Biserica, nu cunoaşte astfel de împărţiri”. În acest context, volumul Singurătatea îmblânzită i se adresează omului contemporan, mirean sau călugăr, care mai caută înţelepciunea din inima pustiei pentru a o cultiva în cea citadină a secolului XXI.
Doresc să închei succinta prezentare adăugând câteva din remarcile făcute de Preasfinţitul Benedict în cadrul lansării on-line, cuvinte la care vă îndemn să meditaţi: „Cine ajunge să nu se mai teamă de singurătate, nu se mai teme de nimic în lumea aceasta. De ce? Pentru că singurătatea este experienţa durerii cea mai profundă, de fapt iadul este singurătate. Din acest motiv este nevoie de îmblânzire. Aici este vorba de o metodologie hristică, care transformă blestemul în binecuvântare. Blestemul este singurătate, este iadul. Patericul transformă blestemul în binecuvântare, într-un loc al Raiului, iar autorul insistă asupra acestui lucru. […] Acest exerciţiu al singurătăţii socotesc că aduce cu sine o reconfigurare lăuntrică. De altfel, sper acest lucru, şi în ceea ce ne priveşte pe noi în momentele pe care le trăim. Zic o reconfigurare lăuntrică ca etapă necesară pentru o schimbare a viziunii. Aş zice că această schimbare a viziunii se întâmplă în trei puncte esenţiale: primul este însingurarea ca şi un exerciţiu identitar, adică cine sunt eu?! Al doilea aş zice că este un exerciţiu teologic, în sensul de şansă de a te întâlni cu Dumnezeu, pentru că în momentul în care cauţi să vezi cine eşti tu, deodată cauţi să vezi cine este Dumnezeu pentru tine. În al treilea rând, îţi aduce o viziune panoramică asupra realităţii, începi să citeşti lumea altfel. Te întâlneşti cu tine, te întâlneşti cu Dumnezeu, şi apoi lumea se vede altfel. Deci, a treilea punct este social, adică creaţia lui Dumnezeu şi relaţiile tale cu creaţia şi oamenii”.
Cu siguranţă că toţi cititorii acestei cărţi vor găsi în paginile ei soluţii practice, simple, profunde, incitante, provocatoare, eficiente la diverse probleme şi provocări cotidiene, fapt pentru care recomand lecturarea acesteia.
Dr. Mihai FLOROAIA, Colegiul Tehnologic „Spiru Haret” Piatra-Neamţ