În zilele de 14 şi 15 mai 2018, Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia a găzduit Simpozionul Internaţional de Ştiinţă, Teologie şi Artă intitulat Centenarul Unirii românilor şi Europa de astăzi. Religie şi geopolitică. Evenimentul face parte din seria manifestărilor culturale dedicate sărbătoririi centenarului Marii Uniri.
Organizat în parteneriat cu Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei, Episcopia Devei şi Hunedoarei, Secretariatul de Stat pentru Culte, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, Consiliul Judeţean Alba şi Primăria oraşului Alba Iulia, simpozionul a cuprins două sesiuni în plen şi două sesiuni pe ateliere de lucru, având cinci secţiuni: Apogeul politicii naţionale a românilor. Unirea la Centenar; Biserică şi Naţiune – vocaţii şi alienări identitare; Biserica şi proiectul naţional – o Românie EU-ropeană creştină?; Una, Sancta, Catholica et Apostolica; Misiune, naţiune şi identitate eclezială.
Dintre temele dezbătute la simpozion menţionez: Marea Unire – înfăptuirea idealului naţional de unitate naţională; Elitele ecleziastice româneşti din Transilvania la 1918; Marea Unire de la 1918: o analiză istorico-juridică; „Momentul Andrei Şaguna” – conştiinţă naţională şi unitate prin cultură şi educaţie; Repere ale unităţii naţionale citite în formele arhitecturale ale Catedralei Încoronării din Alba-Iulia; Noul Testament de la Bălgrad – un pas cultural spre unitatea naţională; A fi sau a nu (mai) fi român astăzi? – Consideraţii pe marginea identităţii naţionale recente; România de azi între globalism şi „religie civilă”; Două proiecte de ţară model pentru România: Ungaria şi Israel; Moştenitorii Marii Uniri. Mircea Vulcănescu şi dezbaterea generaţiilor în perioada interbelică; Fundamentele teologice ale unităţii creştine; Misiune, raţiune şi identitate eclezială, Eclectism, globalism şi creştinism etc.
Manifestarea celor două identităţi, naţională şi cea religioasă (creştin ortodoxă) a românilor în contextul anului 1918, nu putea fi gândită decât ca un tot unitar. Între universul politic şi cel religios era stabilită o relaţie ce nu depăşea legătura dintre simbolizant şi simbolizat, astfel încât prezentarea valorilor politice naţionale în contextul religios nu genera confuzii între politică şi religie, fapt ce a prevenit, ceea ce noi astăzi numim, un naţionalism fundamentalist.
Misiunea Bisericii nu a constat doar în propovăduirea unei identităţi creştine moştenite, ci mai ales în motivaţia de a trăi ca neam un mod de viaţă hristic, manifestat în toate domeniile: cultural, social, politic etc. Pregătirea spirituală în vederea înţelegerii că unitatea de neam este necesară şi că dobândirea acesteia reprezintă voinţa divină, implică o detaşare de ceea ce este rău şi promovarea unui dinamism spiritual. Unitatea de neam creează noi raporturi interumane. Modelul unităţii oferit de Crucea lui Hristos care a unit Cerul cu Pământul rămâne suprema revelaţie a iubirii salvatoare a lui Dumnezeu pentru oameni.
Cele trei volume publicate la Editurile Presa Universitară Clujeană din Cluj-Napoca şi Reîntregirea din Alba-Iulia, însumând peste 1.100 de pagini ilustrează calitatea materialelor prezentate de către participanţi (profesori universitari, cercetători, doctoranzi etc. de la facultăţile de profil din ţară şi străinătate), bogăţia şi actualitatea conţinuturilor, fapt ce contribuie la formarea profesională a specialiştilor în domeniu şi la informarea publicului larg.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA