Vi s-a spus, de-a lungul anilor, de cele mai multe ori cu respect, dascăli.
Omagiindu-vă, de obicei o dată pe an, vi s-a dedicat calificativul de „apostoli”, pornind de la realitatea că mulţi dintre apostolii creştinătăţii au pierit de moarte cumplită, dar niciunul nu a abdicat de la chemarea lui sacră, aceea de a duce lumină în suflete.
Noi, cei care cu adânc respect vă adresăm acest mesaj, am crescut în case de învăţători şi am învăţat că abnegaţia şi credinţa în misiunea lor i-a făcut şi educatori, şi constructori, şi sfătuitori ai obştii.
Am cunoscut şi generaţiile dascălilor navetişti, care îşi încep ziua de muncă pe la ora patru din noapte, atenţi să nu piardă autobuzul, pentru a sluji şcoala în cele mai depărtate colţuri de ţară.
V-am admirat pentru extraordinara generozitate, căci niciodată nu aţi cerut recompense pentru dumneavoastră, deşi aveaţi destule de cerut, ci doar pentru şcoală şi pentru ucenici.
Un mare om al culturii universale a declarat: „Arătaţi-mi cum e şcoala, ca să vă spun care este viitorul poporului!”
Modeşti, credincioşi misiunii însuşite, harnici, fericiţi când elevii câştigă examene grele, concursuri şi când vă depăşesc pe scara socială şi ajung savanţi, artişti, oameni de bază ai societăţii, dumneavoastră aveţi modesta mândrie de a gândi că sunteţi asemenea arhitecţilor, clădind.
Fiecare dintre dumneavoastră, constructori de suflete, de caractere, de capacităţi, de valori umane inestimabile, are dreptul să spună ca Poetul antic: „Non omnis moriar!”
De ziua noastră, a tuturor slujitorilor şcolii, de azi şi de ieri, noi, sfidând miile de kilometri ce ne despart, vă urăm sănătate, zile pline de lumină şi de satisfacţii şi spor în tot ce faceţi pentru şcoala românească.
Alexandrina-Camelia MANCAŞ,
Mihai-Emilian MANCAŞ
31 mai 2018