Pe vremea monarhiei, şcolarii începeau cursurile cântând „Trăiască regele în pace şi onor…”. În societatea socialistă multilateral dezvoltată intonau Imnul României. La începutul şi la sfârşitul orelor. Atenţie!, în picioare la marginea băncii. Dascălii care trăgeau chiulul la cântat erau căutaţi în altă parte. După Decembrie ’89 s-au schimbat şi Imnul şi atitudinea elevilor faţă de el. Astăzi se mai cântă doar la orele de muzică şi activităţile cultural artistice. Doar 3 strofe din 11. Au mai picat odată cu regimul vechi, uniforma şcolară, disciplina liber consimţită, interesul pentru carte. Îşi fac datoria doar şcolile şi educatorii care ţin la prestigiul lor. Conştiinciozitatea e floare rară.
De câteva săptămâni bune TVR-ul ne prezintă evenimente incredibile. Şcoli rurale care toată vacanţa mare nu au fost igienizate. Unităţi şcolare fără garduri şi fără apă potabilă. Lipsesc manualele şcolare. Evident, nu toate. Încadrăriile nu sunt puse la punct. Autorizaţiile sanitare există dar nu se dau şcolilor nevăruite. Cam aşa arată şcoala românească în preajma deschiderii festive a noului an, nu credem că s-au îndreptat prea mult lucrurile. Adevărul e trist. Cartea nu mai stă lângă icoană. Tăranul nu-şi mai trimite progeniturile la şcoli înalte. E costisitor şi teşchereaua e goală. Profesorii au ajuns o umilă categorie de intelectuali, fără viitor luminos. Aşa că…
Cum şi în anul de graţie 2013, secolul XXI a început şcoala, să le urăm celor mici, succes la carte!. Aşa se obişnuieşte la început de drum. Evident, dacă chiar a început şcoala cu adevărat, cum se spune în mass-media.
Dumitru RUSU