În ţara asta – zicea recent un veteran de război – treburile n-au fost aşezate niciodată ca lumea. I-am lăsat pe ruşi să aducă comunismul cu tancurile, l-am determinat pe rege să abdice, l-am împuşcat pe Antonescu, i-am făcut de petrecanie lui Ceauşescu… şi culmea, de aproape trei decenii românii sunt în război cu românii pentru putere, pentru scaune. Păi, ce fel de oameni suntem?
După explozia social politică din decembrie ’89, aleşii noştri, aleşii momentului ne-au intoxicat cu vocabulele: reformă, suntem la răscruce, suntem într-un an hotărâtor, trebuie, economie de piaţă, relansare economică, noi joburi, parc industrial… vorbe goale, vorbe de clacă. De câteva cincinale bune, clasa politică conducătoare vorbeşte numai despre reformă şi urmările ei benefice. De pildă, în Educaţie, fiecare ministru de resort a făcut o reformă. A şters realizările colegului de înaintea sa şi a purces la o nouă reformă mai bună. Câte reforme s-au făcut în şcoala românească? Nimeni nu ştie cu acribie. Până şi elevii şi studenţii s-au iniţiat în tainele reformei. După Revoluţie, la Iaşi, un student nemţean de la Politehnică a ridicat tineretul studios împotriva unui profesor universitar, o somitate în domeniu. Motivul? L-a lăsat repetent pe liderul leneş, cu un an în urmă. Zurbagii cereau ultimativ scoaterea matematicilor din programa analitică. N-a fost posibil pentru că însuşi împăratul rromilor, Iulian, a dat examen la mate la „bac”, deşi avea 61 de ani trecuţi demult.
Şi cuvântul „trebuie” e zilnic în gura aleşilor noştri. Cam aşa: „şcoala trebuie aşezată pe principii sănătoase!”, „Să luăm pildă de la Spiru Haret!”, „Şcoala trebuie să fie „altfel”. Şi a ajuns altfel. „Trebuie să punem capăt debandadei!” Probabil se referea la scena de dragoste cu năbădăi a profului de engleză de la Sighetul Marmaţiei cu o elevă arătoasă. Niciunul din mai marii ţării nu spune: „Eu rezolv problema X, dacă nu reuşesc îmi dau demisia!” De ce demisia? Pentru că e o chestiune de onoare, care să avem Pardon! Nu se prea întâlneşte în România.
Gata cu debandada, zic mai marii din UE. Ordine şi disciplină peste tot, inclusiv în şcoli. Urmarea? Şi puştanii din şcoli s-au europenizat. Majoritatea sunt dotaţi cu telefoane mobile de milioane, dar nu au bani pentru fondul clasei sau fondul şcolii. Sunt destui elevi care merg la şcoală doar să se distreze. Nu iubesc cartea. Când citesc au dureri de cap. Un control televizat, neanunţat a scos la vedere la o singură clasă de liceu, 22 de mobile. Tendinţa de europenizare e semnalată peste tot. Cine intră întâmplător în cârciuma „Euforia” din cartierul Precista, după ora 9.00, după ce vine personalul de Bacău, crede că a nimerit la o petrecere-banchet de sfârşit de an şcolar. Peste tot elevi de la un liceu de sub Cârlomanul. Unii joacă la păcănele, alţii biliard, iar cei visători admiră Statuia Libertăţii New York (pictată pe un perete), confecţionată după unii pe o schelă metalică fabricată în România la Reşiţa. Oricând găseşti în renumitul local al pierzaniei elevi de o clasă completă. Nimeni nu-i deranjează, nimeni nu-i întreabă ceva. Nici tata Ion de la Roznov care la ora actuală prăşeşte porumbul şi fasolea. Şi el uită să-l întrebe pe fecior: „Cum a fost azi la şcoală?” Stimaţi părinţi: răbdare, înţelegere şi putere de muncă în sprijinul de care urmaşii dumneavoastră au nevoie. În curând vine Vacanţa mare şi „scăpaţi” de şcoală şi de cadrele didactice.
Dumitru RUSU