Profesorul Constantin Vernica, pentru apropiaţi Titi, a împlinit pe 21 mai frumoasa vârstă de 71 de ani. S-ar spune că această vârstă este un prim prag al senectuţii. Apăsător cuvânt sau, altfel spus, un moment al mărturisirilor. Un prilej al propriei retrospective atunci când ai atins această vârstă. Ai trecut examenul vieţii?
– Domnule profesor, s-o luăm cu binişorul…
– M-am născut în data de 21 mai 1946, în localitatea Roman din judeţul Neamţ. După cei 14 ani petrecuţi în şcolile romaşcane (şcoala generală, şcoala profesională şi liceul la seral), datorită faptului că începând cu vârsta de 8 ani am început să practic atletismul de performanţă cu regretatul antrenor emerit Olimpiu Constantinescu Nehoi, mi-am urmat chemarea: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Institutului Pedagogic de 3 ani din Bacău (1967-1970), apoi Institutul de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti (1970-1974) secţia fără frecvenţă.
– Aţi fost profesor o viaţă întreagă. Pe unde v-au purtat paşii şi menirea de dascăl?
– În anul 1970, am primit repartiţie ministerială la Casa Pionierilor Piatra-Neamţ, pe cercul de sport-turism, unde am funcţionat până în anul 1973. În acelaşi an am fost numit în funcţia de secretar cu probleme tehnice la Consiliul Judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport Neamţ, unde mi-am desfăşurat activitatea până în anul 1979. Apoi am fost solicitat să coordonez activitatea sportiv-turistică din cadrul Consiliului Judeţean al Organizaţiei Pionierilor Neamţ, aceasta luând sfârşit în anul 1985, când datorită limitei de vârstă impusă, am fost promovat la Consiliul Judeţean al Sindicatelor, coordonând şi aici activitatea sportiv-turistică. Au fost ani de mare intensitate profesională care mi-au conturat o gândire organizatorică profundă, menită să contribuie la dezvoltarea mişcării sportive în judeţul nostru. În anul 1989 se desfiinţează prin ordin de „sus” comisia sportiv-turistică din cadrul sindicatelor, fapt care m-a determinat să revin pe catedra ce-mi era rezervată la Palatul Copiilor Piatra-Neamţ, unde am funcţionat la cercul de orientare turistică până în anul 2001, când prin concurs am obţinut funcţia de director al acestei instituţii până în anul 2010, an în care am primit biletul pentru „vacanţa mare”.
– Aveţi în spate o carieră didactică bogată. Cea mai mare răsplată a unui profesor o reprezintă realizările elevilor pe care îi pregăteşte. Ce astfel de reuşite notabile aţi avut?
– Mă întrebaţi de împliniri la această aniversare. Pentru o clipă îmi răscolesc memoria care mă ajută să văd în urmă şi care aşteaptă să o încarc cu ce-mi stă în minte. O condiţie obligatorie pentru echilibru, dar şi o datorie faţă de cei pe care „i-am crescut” şi care aşteaptă de la mine mereu, mereu, o mare provocare.
Mă voi referi doar la activitatea didactică care mi-a adus cele mai mari satisfacţii, munca cu copiii fiind cea mai nobilă profesie pe care ţi-o oferă viaţa. Începând din 1990, timp de 20 de ani, am obţinut la etapele finale ale diferitelor campionate şi concursuri internaţionale şi naţionale, cu elevii şi echipajele care frecventau cercul de orientare turistică de la Palatul Copiilor Piatra-Neamţ, 38 de locuri I, 15 locuri II şi 11 locuri III. Expediţiile şcolare, una din cele mai complexe şi atractive activităţi, mi-au adus numeroase trofee pe parcursul a peste 20 de ani. De asemenea am realizat şi coordonat o serie de proiecte atât în domeniul strict sportiv: Cupa „Moldovei” la orientare – 15 ediţii, concurs interjudeţean şi timp de patru ani internaţional; Cupa „Ceahlăul” la tenis de masă, 15 ediţii, concurs interjudeţean. De asemenea un proiect îndrăgit de copii a fost „Bucuriile iernii” o acţiune sportiv-distractivă complexă, care a trăit până în anul 2010. În domeniul ecoturismului şi turismului montan am derulat peste 30 de proiecte regionale şi internaţionale, detaşându-se schimburile internaţionale de tineri, prin activităţi specifice cu Danemarca, Ungaria, Portugalia, Spania, Irlanda de Nord, de care au beneficiat peste 100 de tineri. Cu experienţa acumulată în relaţia cu „Măria sa – copilul” am reuşit să realizez două cărţi „Munţii Ceahlău în aritmogrife” şi „Jocuri şi concursuri distractive” în parteneriat cu Federaţia Română „Sportul pentru Toţi”.
– Meritele dumneavoastră profesionale au fost recunoscute de factorii abilitaţi în educaţia copiilor?
– Datorită rezultatelor obţinute în activităţile şcolare cu elevii, am fost distins, de-a lungul timpului, cu mai multe astfel de diplome: Diplome de Onoare oferite de Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor, Ministerul Învăţământului, Ministerul Tineretului şi Sportului, Societatea de Cruce Roşie din România. Diplome de excelenţă oferite pentru întreaga activitate didactică de către Inspectoratul Şcolar Neamţ, pentru promovarea mişcării sportive de către Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport Neamţ, Diplome de merit din partea Federaţiei Române „Sportul pentru Toţi”, numeroase medalii şi plachete aniversare oferite de autorităţile locale şi naţionale.
– Ni l-aţi prezentat pe Constantin Vernica, PROFESORUL. Dar noi vă cunoaştem profund implicat şi în alte activităţi…
– Activitate de voluntariat am făcut în trecut, fac şi în prezent. Ani la rândul am fost preşedintele Comisiei Judeţene „Sportul pentru Toţi”, şi am activat în cadrul comisiilor judeţene de orientare şi tenis de masă. Coordonez de peste 20 de ani activitatea Asociaţiei Ecoturistice „Poliţa cu Crini”. Prin funcţiile onorifice pe care le îndeplinesc în cadrul Organizaţiilor municipale şi judeţene ale pensionarilor, periodic prezint materiale informative dedicate unor evenimente culturale şi politice. De mai bine de doi ani sunt prezent săptămânal în mijlocul asistaţilor de la Centrul persoanelor vârstnice „ Pietricica” din Piatra Neamţ, unde socializez cu peste 60 de persoane vârstnice pe diferite teme.
– Dacă ar fi să privim în urmă, putem spune că sunteţi un om care şi-a dedicat viaţa meseriei. Haideţi să facem cunoştinţă şi cu Constantin Vernica FAMILISTUL.
– Sunt căsătorit din anul 1971, cu Adriana, profesoară de geografie. Întreaga sa activitate a alternat cu cea de profesor la catedră, cu rezultate de excepţie şi munca de directorat. Avem un copil, Adrian, avocat în Piatra-Neamţ, căsătorit cu Irina Elena, notar public tot în Piatra Neamţ care mi-au dăruit un nepot scump şi drag, Vlăduţ-George, acum elev în clasa a V-a. Aş vrea să fac o mărturisire de suflet, toate realizările mele nu ar fi fost posibile fără înţelegerea şi ajutorul soţiei mele, iar dacă de multe ori am ajuns în vârf, aceasta s-a datorat faptului că scara pe care am urcat a fost bine ţinută de ea.
În încheiere aş vrea să spun că o carieră didactică este un drum greu, dar plin de satisfacţii. În viaţă trebuie să ai o ţintă şi mijloace să o poţi atinge. Este căutarea permanentă care te ţine treaz şi-ţi insuflă constant emoţii – starea împlinirilor. Dar pe drumul acesta nu eşti singur. Mereu, în jurul tău… familia, colegii, prietenii… cei care aşteaptă de la tine, în timp, mereu alte şi alte realizări. Lor trebuie să le întinzi mereu o mână şi gestul te va răsplăti. Generozitatea este o stare de satisfacţie.
Vârsta senectuţii o văd ca o stare de spirit, iar numărul anilor pe care i-am împlinit – foarte mulţi, sunt doar o vârstă la care vă urez să ajungeţi toţi cu sănătate şi împliniri.
– Felicitări şi mulţumiri în numele cititorilor revistei Apostolul.
A consemnat Mircea ZAHARIA