* Interviu cu doamna profesoară Aloma Veiss, mentorul liceenilor olimpici la Biologie
În fiecare an, Ministerul Educaţiei Naţionale organizează olimpiade şi concursuri şcolare ce pun în valoare atât competenţele elevilor, cât şi munca susţinută a profesorilor care îi pregătesc. Profesoara de biologie Aloma Veiss, de la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ, este cunoscută pentru faptul că a format cei mai mulţi olimpici care au reprezentat învăţământul nemţean în cele mai elaborate competiţii de biologie. Anul acesta, toţi cei patru liceeni care au reprezentat judeţul la etapa naţională a olimpiadei de biologie au fost pregătiţi de doamna profesoară Aloma Veiss. Iar mulţi dintre elevii domniei sale, olimpici în trecut, au devenit cercetători şi medici.
Rep.: Vă număraţi printre cei mai apreciaţi profesori din judeţ pentru faptul că reuşiţi să adunaţi elevii în jurul dumneavoastră, în sfera excelenţei educaţionale. Care este reţeta succesului?
– Îmi place foarte mult să lucrez cu copiii. Am şi eu doi – băiatul în clasa a VII-a şi fetiţa în clasa I –, pe care mi i-am dorit foarte mult, şi pot spune că toată viaţa am îndrăgit copiii. Apoi, îmi place foarte mult meseria de dascăl, de profesor de biologie. Nu ştiu dacă aş fi fost la fel de bună la o altă disciplină. Biologia mi-a plăcut dintotdeauna, am învăţat-o ca de performanţă. Iar comunicând frumos cu elevii, şi îndrumarea lor a venit de la sine.
Rep.: V-aţi gândit vreodată să vă îndreptaţi spre munca de cercetare?
– Nu. Dar am colegi în străinătate care fac asta. Oferte au fost, dar am refuzat. Poate şi pentru că am copii şi mi-am dorit să urmeze şcoala în România. Iar mie chiar îmi place la catedră; nu mi-am dorit să stau într-un laborator.
Rep.: Cât de greu este să redai ceea ce ai învăţat, pentru ca informaţiile să devină atractive?
– Sunt mai multe categorii de elevi. Iar cei care doresc să ştie foarte mult într-un anumit domeniu, cum este biologia, vor merge la olimpiadă. A-i descoperi este, cred, un proiect în sine, pentru că performanţa şi învăţarea aceasta pentru performanţă ţi-o asumi. Nu este simplu. Sunt ore de muncă petrecute în laborator sau acasă, în faţa manualelor, îţi trebuie foarte multă atenţie, să zăboveşti asupra celor mai mici detalii, la microscop, desene, apoi, pe lângă cunoaştere şi curiozitate, să reproduci. Consider că este minunat să reuşesc să fac copiii pasionaţi de biologie să se ajute între ei, să comunice frumos. Eu cred că secretul pentru a avea atâţia copii, în fiecare an, la olimpiadă, este şi că i-am învăţat întotdeauna să se ajute, să se sprijine. Cei mai mari le-au explicat celor mici cum este la olimpiada naţională şi au lucrat, de multe ori, împreună. Iar când le propun proiecte extra-şcolare îi implic, îi transform în organizatori. Evident, eu sunt coordonator, dar 80% din proiect îl concep ei.
Rep.: Prin ce se disting elevii cu potenţial aptitudinal ridicat? Care este tipologia elevului care ajunge la performanţă?
– Din punctul meu de vedere, în privinţa biologiei, cred că înclinaţia se descoperă şi se formează de la clasa a IX-a. Noi avem gimnaziu la Rareş, dar în clasa a VII-a prioritare sunt româna, matematica, şi atunci nu prea reuşeşti să faci performanţă la biologie. Din acest motiv eu încerc să le explic ştiinţific copiilor de clasa a IX-a termenii, etimologia cuvântului. Şi tot timpul fac corelaţii cu viaţa cotidiană şi, de cele mai multe ori, cu organismul uman. Şi atunci obiectul devine atractiv. Pentru că organismul nostru este cel mai interesant. Dacă reuşesc să le captez atenţia şi încep să devină curioşi, după aceea trecem la laborator – ne ocupăm de microscopie, vedem mulajele, iar ei vin – evident – cu noţiunile teoretice din caiet, care astfel devin mai uşor de asimilat, mai plăcute. Când le explic lecţie cu lecţie trebuie, de asemenea, multă muncă şi consecvenţă drept care, la clasele de ştiinţe, cred că mai mult de jumătate dintre elevi vor să meargă la olimpiadă. Şi le place, şi îmi place şi mie pentru că îi văd mulţumiţi şi căpătând încredere. Cel mai mult îmi doresc de la elev să-l văd că are încredere în sine.
Rep.: Cum îi ajută biologia în viaţă?
– Marea majoritate a copiilor care merg la olimpiada de biologie vor urma cursurile facultăţii de medicină. Unii absolvenţi sunt deja medici, alţii sunt la rezidenţiat şi, unii dintre foştii mei elevi, merg la facultatea de biologie şi pentru partea de cercetare. Am elevi care nu şi-au dorit medicină, fiind foarte sensibili, şi atunci au ales activitatea de cercetare.
Rep.: Pentru profesorii care încă nu au găsit „tonul” potrivit pentru o relaţionare armonioasă cu elevii, ce sfat aţi avea?
– Fiecare profesor are personalitatea sa, modalitatea sa de a aborda disciplina, învăţământul. Şi dacă într-adevăr ar fi să dau un sfat, mi-aş dori ca profesorii să comunice foarte mult cu copiii. Până la fiecare elev, mai răzvrătit sau mai receptiv, există câte o cale de comunicare, dar trebuie să ajungem pe acea lungime de undă comună cu elevul respectiv. Iar performanţa nu înseamnă numai concursuri şi olimpiade. Performanţa poate consta şi în a realiza o fotografie în cele mai mici detalii. Sau a face un proiect care să devină atrăgător pentru jumătate de clasă. Am avut proiecte foarte frumoase pe partea de biologie – Biotop, Biomaster – elevii mei au dat denumirile proiectelor pentru că făceam concurs pentru titlu. Spre exemplu, am avut o generaţie, IX – XII-a B, care, de câte ori era ziua colegiului, organiza câte o activitate. Încât ajunsesem la un moment dat, în sala de festivităţi, la 150-200 de participanţi. Aveau o plăcere deosebită să-şi prezinte proiectele. Şi atunci ai, într-adevăr, senzaţia că ţi-ai atins scopul, pentru că îi vezi veseli, încrezători în sine, convinşi că nimic nu le stă în cale dacă au încredere îi ei.
A consemnat Geanina NICORESCU