Promovarea imaginii şcolii prin parteneriatul educaţional

Şcoala modernă se bazează pe metodele care diferă mult de cele uzuale bazate pe expunere, memorizare, repetare. Elevii de azi au nevoie de metode care se bazează pe participare interactivă, socială, pe experimentare de situaţii de observare a realităţii, dar şi pe posibilitatea de a valorifica cele învăţate şi în viaţa de zi cu zi. De multe ori se pune problema cum pot fi motivaţi elevii, cum să fie puşi în situaţii în care să-şi testeze cunoştinţele într-un mod cât mai eficient şi nu în ultimul rând, cât mai atractiv. Proiectarea şi implementarea unor activităţi extracurriculare şi extraşcolare, în şcoală şi în comunitate, pe baza proiectelor şi parteneriatelor dintre elevi, profesori şi membri ai comunităţii locale este o necesitate a activităţii didactice.

Proiectul educativ constă într-un set de activităţi planificate, controlate care urmăresc realizarea unui scop bine definit, într-un cadru bine stabilit şi într-o perioadă de timp bine definită.

În acest scop proiectele educative extracurriculare vin în sprijinul elevilor, coordonate de formatorul de personalitate, omul din spatele acestor „creaţii” deosebite, cadrul didactic.

Proiectele educative extracurriculare (şi chiar extraşcolare) au de asemenea o importanţă tot mai mare, fiindcă şcoala trebuie să-i pregătească pe elevi pentru viaţă, nu numai pentru examene. Noile demersuri educaţionale redimensionează atât statutul cât şi sarcinile cadrelor didactice, care trebuie să devină manageri de educaţie, prin intermediul unor proiecte/programe educative operaţionale, adecvate ethos-ului unităţii şcolare şi orizontului de aşteptare al comunităţii locale, proiecte/programe desfăşurate pe baza unor convenţii/contracte de parteneriat.

Şcoala trebuie să se afle în dialog autentic şi permanent cu societatea, străduindu-se să realizeze punţi de legătură între nevoile educaţionale, resursele/disponibilităţile intelectuale ale copiilor/ tinerilor şi perspectivele de dezvoltare economică a societăţii. În acest sens, colaborarea dintre elevii diferitelor şcoli nu este un proces spontan, ci este o activitate organizată, susţinută, conştientă, direcţionată spre problemele educative ale tinerei generaţii.

Proiectarea şi implementarea unor activităţi extracurriculare şi extraşcolare, în şcoală şi în comunitate, pe baza proiectelor şi parteneriatelor dintre elevi, profesori şi membri ai comunităţii locale este o necesitate a activităţii didactice.

Personal am derulat şi derulez şi în prezent proiecte şi parteneriate educaţionale în care sunt implicaţi şi alţi factori educativi, creând astfel un mediu bazat pe valori morale pozitive în care fiecare copil să poată deveni un model pentru societate.

Unul dintre cele mai importante este Proiectul educaţional/Concurs Naţional „Ion Creangă, mărţişorul literaturii române”, proiect în colaborare cu Asociaţia Invăţătorilor Neamţ, Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ, Biblioteca Comunală Români, Comitetul de părinţi al şcolii, Biblioteca şcolii, Parohia „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” Goşmani, Inspectoratul Şcolar Neamţ, CCD Neamţ, şcoli din judeţ şi din afara judeţului, proiect în care au fost antrenaţi elevi şi cadre didactice din judeţ şi din întreaga ţară.

Proiectul educaţional/Concurs Naţional „Ion Creangă, mărţisorul literaturii române” s-a derulat în anul şcolar 2011-2012 la nivel local, în anul şcolar 2012-2013 la nivel judeţean, restul ediţiilor, respectiv anii 2013/2014, 2014/2015, 2015/2016 la nivel naţional, fiind aprobate în C.A.E.R, anii 2016/2022, regăsindu-se în CAEJ şi la nivel local.

Concursul se desfăşoară în perioada octombrie – mai a fiecărui an şi are ca obiective principale, preţuirea operei marelui povestitor nemţean prin realizarea unor mărţişoare, desene, machete şi colaje reprezentative, precum şi educarea respectului faţă de valorile naţionale, stimularea şi afirmarea potenţialului artistic şi creativ al copiilor din ciclurile preprimar, primar, gimnazial şi liceal, formarea unor deprinderi de muncă în echipă care să le dezvolte competenţe reale de interrelaţionare. Râsul în opera lui Creangă nu pedepseşte, nu cenzurează, nu denunţă vicii sau defecte omeneşti, pe care le naşte o anumită societate, o anumită profesie, o manie individuală; râsul lui e o petrecere pe seama limitelor naturii omeneşti, care sunt în primul rând limite proprii, ale celui ce râde şi numai în al doilea rând sunt şi ale altora. Personajele poveştilor rămân întipărite multă vreme în mintea copiilor. Prin poveşti, copiii învaţă mai uşor şi în mod mai plăcut. Poveştile sunt picătura ce le trezeşte mai târziu setea pentru lectură, îi ajută să se exprime cu uşurinţă. Mijlocul lui Creangă de a-şi salva semenii se numeşte „umor” şi el a preluat acest mijloc direct din mâinile crăpate de muncă ale poporului român, ale acelui popor care se eliberează în spirit de ceea ce nu se putea elibera altfel. Citind poveştile lui Ion Creangă, copiii cunosc numeroase figuri din viaţa satului: oameni şi buni şi răi şi harnici şi leneşi şi cinstiţi şi necinstiţi, optimişti, veseli, glumeţi, dar hotărâţi să lupte pentru o viaţă mai bună.

Prin activităţile desfăşurate ne propunem ca elevii să cunoască şi să valorifice o parte din tradiţiile legate de sărbătorile româneşti ale „mărţişorului” contribuind la deschidere spre valoare culturală, spre frumos şi spre creaţie; să cunoască opera şi activitatea celui care s-a născut pe 1 martie 1837, cel care a prezentat copilăria ca nimeni altul.

Activităţile finale, ale fiecărei ediţii, au avut loc în cadrul unor spectacole/şezători, organizate la Muzeul Satului Goşmani, „Casa memorială Ion Creangă” din Humuleşti, la Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu”, Muzeul Judeţean de Istorie Neamţ, în cadrul Comisiei metodice a învăţătorilor de la Şcoala Gimnazială „Gheorghe Nicolau” Români, în prezenţa părinţilor, a doamnei director prof. Mihaela Aldea, a domnului Liviu-Constantin Rusu, preşedinte a AINT Neamţ, a invitaţilor/partenerilor prezenţi la manifestare, precum şi a cadrelor didactice şi elevilor din judeţ.

O altă modalitate de finalizare a proiectului a fost excursia organizată la Ipoteşti. Motivele care au determinat alegerea acestei forme de evaluare, au fost nevoia de a determina elevii în legarea unor prietenii durabile, având în vedere că alegerea prietenilor reprezintă o veritabilă artă, iar un prieten adevărat e un câştig preţios al vieţii. Frumuseţea şi nobleţea prieteniei au strălucit în decursul tuturor timpurilor, au iradiat permanent în destinul umanităţii, un exemplu demn de urmat fiind legătura trainică dintre doi titani ai literaturii române, Ion Creangă şi Mihai Eminescu. Întrând în universul acestor mari scriitori, în marea şi profunda lor prietenie, în trăirea plenitudinară a fericirii, concepută de amândoi într-un mod cu totul aparte, elevii au trăit senzaţii şi emoţii de neuitat.

Momentele omagiale au fost întregite de „micii solişti” de muzică populară, de „micii dansatori” şi de „micii actori” care şi-au arătat talentul prin arta interpretării, prin lucrările inspirate din diverse lecturi iar micuţele „mâini dibace” prin arta creaţiei, dovedind astfel imaginaţie, talent şi dragoste faţă de lumea minunată a satului, a basmelor şi poveştilor lui Creangă.

An de an activităţile proiectului sunt tot mai diverse, tot mai atractive şi implică tot mai mulţi elevi şi cadre didactice, în acelaşi timp şi foarte mulţi parteneri care sunt de un real sprijin în realizarea obiectivelor propuse.

Întregul complex al activităţilor extraşcolare organizate în şcoală sau în afara şcolii, sub atenta şi priceputa îndrumare a dascălilor aduc o importantă contribuţie la formarea şi educarea elevilor, în modelarea sufletelor acestora, are profunde implicaţii în viaţa spirituală şi educativă a comunităţii.

Activităţile realizate prin proiecte dau posibilitatea elevului să se manifeste, să se bucure, să acumuleze cunoştinţe, să fie creativ, să-şi pună în valoare talentul şi să-l facă cunoscut celor din jur.

Parteneriatele în care m-am implicat cu elevii clasei, m-au ajutat să-i cunosc mai bine. Prin activităţile specifice învăţării prin cooperare am urmărit diminuarea sentimentului de inferioritate, de respingere, realizarea unui climat socio-afectiv pozitiv, constructiv, menit să-i motiveze să se implice în acţiunile propuse. Munca în echipă a asigurat mai multe oportunităţi de alăturare, participare, interacţiune, atât în rândul elevilor, cât şi între partenerii implicaţi în proiect.

Aceste activităţi întregesc activitatea educativă a şcolii, aducând un surplus informaţional elevilor şi completând condiţiile concrete ale educaţiei acestora. Astfel, experienţa de învăţare non-formală şi informală întregeşte, completează şi lărgeşte experienţa de învăţare formală.

Elevii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să se cunoască pe sine şi să se transforme, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele fie prin comunicare verbală, utilizând un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin creaţie plastică. Ilustrând realităţile vieţii lor cotidiene, activităţile specifice şcolii, familiei şi comunităţii din care fac parte, variatele forme de exprimare ale copiilor dobândesc atât rol formator cât şi informator. Rezultatul actului lor creator devine astfel cartea lor de vizită, dar şi a şcolii în care învaţă. Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să aibă succes la şcoală şi, mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze.

Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice. Astfel, elevii învaţă să gândească critic, complex, îşi dezvoltă gândirea multicauzală, experimentează abilităţi de rezolvare de probleme, de empatie, de toleranţă şi, nu în ultimul rând, socializează, învăţând să fie mai apropiaţi, să lege noi prietenii, să-şi împărtăşească experienţe personale. Experienţele elevilor participanţi sunt pozitive, legăturile de prietenie dintre participanţi sunt stabile şi viabile astfel încât nu mai este nevoie de motivare suplimentară pentru participarea la alte programe asemănătoare, interne sau internaţionale.

Proiectele se pot îmbogăţi sau simplifica în funcţie de mai mulţi factori, dar cel mai important cred că este preocuparea şi deschiderea spre nou, spre schimbare. Şcoala trebuie să încurajeze formarea unui spirit critic, a unor atitudini pozitive şi a studiului individual, antrenând elevii în activităţi diverse şi diversificate, pentru a-i face să renunţe la rolul pasiv. Încheierea şi derularea parteneriatelor educaţionale au ca factor fundamental comunicarea. Procesul educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de formare şi dezvoltare a personalităţii, dus la îndeplinire de echipa didactică. Colaborarea cu alte instituţii, comunicarea permanentă, cooperarea şi colaborarea tuturor factorilor educaţionali duc la dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevului.

Menirea firească a şcolii nu este să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale în mintea copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa. (Ioan Slavici)

Bibilografie:

• Băran – Pescaru, A., Parteneriat în educaţie, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004;

• Popescu, M., Implicarea comunităţii în procesul de educaţie, Centrul Educaţia 2000, Corint, Bucureşti, 2000;

• http://parteneriatedicational.blogspot.ro.

Prof. înv. primar, Elena-Daniela POENARU, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Nicolau” Români, jud. Neamţ