Din nou, cel mai recent laureat al Nobelului pentru Literatură a fost o surpriză pentru cititori – scriitorul norgevian Jon Fosse primind mult râvnitul premiu pentru „piesele şi proza sa inovatoare care dau glas celor nespuse”.
Distincţia a fost anunţată în ziua de joi (zi tradiţională pentru anunţarea Nobelurilor literare în fiecare an), 5 octombrie, de oficiali ai Comitetului Nobel.
„Sunt copleşit şi oarecum speriat. Văd acest premiu ca pe un premiu acordat literaturii care îşi propune în primul rând să fie literatură, fără alte consideraţii.”, – aceasta este declaraţia lui Fosse, preluată rapid de mai toate agenţiile de ştiri din întreaga lume.
Cine e Jon Fosse
Scrie în limba norvegiană Nynorsk – cea mai puţin folosită dintre cele două versiuni oficiale ale limbii norvegiene. „Fosse îmbină limba şi natura originii sale norvegiene cu tehnici artistice apărute în urma modernismului”, a menţionat în legătură cu această neobişnuită opţiune lingvistică Anders Olsson, membru al Academiei Suedeze. De altfel, laureatul a şi declarat că premiul îl ia şi ca pe o recunoaştere a acestei limbi şi a mişcării care o promovează şi că, în cele din urmă, datorează premiul limbii însăşi.
Opera sa – vastă şi variată – cuprinde multe piese de teatru, romane, colecţii de poezie, eseuri, cărţi pentru copii şi traduceri. Este, acum, unul dintre cei mai jucaţi dramaturgi din întreaga lume, cel mai jucat dramaturg norvegian după Ibsen; altmineri, adesea, lui Jon Fosse i se spune „noul Henrik Ibsen”. Pentru publicul european, numele lui Fosse ca dramaturg a devenit o revelaţie odată cu producţia din 1999 la Paris a piesei sale din 1996 Nokon kjem til å komme (Cineva va veni). Marea sa operă în proză este Septologia – un proiect masiv pe care l-a finalizat în 2021 care include titluri precum Det andre namnet (Celălalt nume, 2020), Eg er ein annan (Eu sunt altul, 2020) şi Eit nytt namn (Un nume nou – 2021). Pentru unul dintre aceste titluri, Jon Fosse este, de altfel, cunoscut şi în limba română – şi anume, pentru Celălalt nume. Septologie I-II. Cartea este, până la această oră, singurul titlu tradus în limba română (direct din limba norvegiană, de Ovio Olaru), la Editura Pandora M – în colecţia „Anansi”. Jon Fosse urmăreşte în paralel vieţile a doi bărbaţi ce trăiesc pe coasta de vest a Norvegiei: naratorul, pictorul văduv Asle, şi celălalt Asle, tot pictor. Cei doi sunt identici, versiuni ale aceluiaşi om, două variante ale aceleiaşi vieţi. Scris într-un stil hipnotic, Numele celălalt pune sub semnul întrebării noţiunile de subiectivitate şi de Sine. Printr-o proză „lentă”, cu ajutorul amintirilor, Fosse explorează convergenţele şi divergenţele dintre cele două vieţi, totul conducând la o întâlnire decisivă a celor doi. Capodoperă a unuia dintre cei mai mari scriitori contemporani ai lumii, Numele celălalt reprezintă o explorare percutantă a condiţiei umane, menţionează editorii români în prezentarea acestei cărţi.
„Proza lui Jon Fosse este mistică, spirituală, perfect meşteşugită. Pură poezie!” – s-a scris despre cartea mai sus menţionată în „The Paris Review”. Şi, despre aceeaşi carte, în „The Nation”, că „în mâinile lui Fosse, Dumnezeu devine o forţă estetică greu de stăpânit, explozivă, invizibilul din ceea ce este vizibil”.
Uitaţi de la Premiul Nobel
Ludmila Uliţkaia, David Grossman, Mihail Şişkin, Martis Amis, Ismail Kadare, António Lobo Antunes, Michel Houellebecq, Pascal Bruckner, Don DeLillo sau Andrei Makine – sunt câteva dintre numele contemporane de scriitori în viaţă care au fost uitaţi, în mod consecvent, de la Premiul Nobel…
Într-o carte celebră, – NOBEL contra NOBEL, propuneri, prezentări & antologie, (1998 Editura Cartea Românească, 1998 Editura Du Style) – Laurenţiu Ulici menţiona, în urmă cu ceva timp alte nume care au fost ocolite de Comitetul Nobel pentru Literatură: Henri Ibsen, Mark Twain, Anton Pavlovici Cehov, August Strindberg, Jack London, Georg Trakl, Marcel Proust, Franz Kafka, Rainer Maria Rilke, James Joyce, Carl Sandburg, Konstantinos Kavafis, Fernando Pessoa, Mihail Bulgakov, Federico García Lorca, Serghei Esenin, Cesare Pavese. Mai recent, de neiertat de asemenea: Jorge Luis Borges, Philip Roth, Amos Oz.
Antologia citată este, în acelaşi timp, o adevărată istorie a literaturii secolului XX, punând faţă în faţă câştigătorul Premiului Nobel cu un contracandidat propus de Laurenţiu Ulici, susţinut de un scurt şi consistent C.V, o referinţă critică semnată de o autoritate (cel puţin) europeană şi citate edificatoare din creaţia scriitorului „nedreptăţit”. În ceea ce priveşte literatura română, propunerile de corecţie, până la începutul mileniului II, arată astfel:
• 1910 I. L. CARAGIALE (1852-1912), ROMÂNIA contra Paul von HEYSE (1830-1914), GERMANIA.
• 1940 Liviu REBREANU (1885-1944), ROMÂNIA contra neacordat.
• 1950 Tudor ARGHEZI (1880-1967), ROMÂNIA contra Bertrand RUSSEL (1872-1970), ANGLIA.
• 1960 Lucian BLAGA (1895-1961), ROMÂNIA contra Saint-John PERSE (1887-1975), FRANŢA.
• 1980 Nichita STĂNESCU (1933-1983), ROMÂNIA contra Czeslaw MILOSZ (1911-2004), SUA.
Postscriptum
Anul acesta Mircea Cărtărescu a fost pe lista scurtă a jurnalistului suedez Carsten Palmer Scheale, alături de Ngũgĩ wa Thiong’o, din Kenya şi Peter Nádas, din Ungaria. Schale a anunţat anul trecut că va câştiga scriitoarea franceză Annie Ernaux şi exact aşa a fost. Acum doi ani a câştigat tot prognozatul anunţat – tanzanianul Abdulrazak Gurnah, dar cu Mircea Cărtărescu deloc nu s-au potrivit lucrurile. Totuşi, la casele de pariuri el a avut o cotă de 16/1, alături de alţi şase scriitori. Bag samă, nu pre ne intră cartea…
Mircea ZAHARIA