Despre implicare şi reprezentare…

Interviu cu dl. Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ şi Cercetare Neamţ

 

– Iată-ne din nou în faţa unui alt număr al revistei. În afară de faptul că ninge ca-n poveşti şi trebuie să deszăpeziţi, ce noutăţi aveţi?

– Noutăţile sunt cele vechi: grija pentru salariile oamenilor. N-aş vrea să încep tot cu asta, dar parcă e un făcut. De fiecare dată când credem că lucrurile s-au aşezat pe un făgaş normal, se mai întâmplă câte o nefăcută. Parcă-şi bagă Aghiuţă coada oricât am da cu tămâie. După cum v-am mai spus, exact în ideea de a preveni sincope neplăcute şi a avea o imagine cât mai clară a situaţiei privind sumele care mai sunt necesare pentru salarii, la iniţiativa colegilor mei Gabriela Grigore şi Ionel Hociung, în acord cu Inspectoratul Şcolar Neamţ, am cerut unităţilor şcolare o situaţie la zi a sumelor necesare pentru atât plata salariilor, cât şi pentru hotărârile judecătoreşti. Lucru care s-a întâmplat. Şi astfel, în baza situaţiei concrete primite de la nivelul unităţilor şcolare am putut face o centralizare a datelor din judeţ. Date care au fost transmise pe filiera oficială la Ministerul Educaţiei.

– Au mai existat probleme în ceea ce priveşte plata salariilor?

– În ceea ce priveşte plata salariilor pe octombrie, nu au fost disfuncţionalităţi. Au apărut mici probleme legate nu neapărat pe hotărârile judecătoreşti, ci de sumele pe Legea 85, care practic sunt o consecinţă a banilor câştigaţi de noi în instanţă. Iniţial, Ministerul ne-a asigurat că vom primi sumele în totalitate pe Legea 85, şcolile şi-au făcut calcule, iar surpriza a fost că, atunci când banii au fost trimişi în Neamţ, s-a constatat că lipseşte o sumă de aproximativ 300.000 de lei. Pentru rezolvarea acestui incident, practic, nu au fost decât două alternative: fie să se dea un anume procent la toate unităţile şcolare, ceea ce ar fi însemnat, însă, un mare volum de muncă peste tot, fie o altă soluţie, care de altfel s-a şi aplicat – de a se retrage nişte sume scriptic – pentru că şi alocarea fusese doar scriptică –, astfel încât să compenseze deficitul de finanţare. Decizia luată la nivelul Inspectoratului Şcolar şi pentru care noi nu am fost consultaţi, a afectat patru unităţi şcolare: Şcoala Gimnazială nr. 2 Piatra-Neamţ, Liceul de Transporturi, Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” Piatra-Neamţ şi Liceul de Artă, care în loc să primească în totalitate sumele, primesc în jur de 75%. Sigur că noi am cerut explicaţii la Inspectoratul Şcolar Neamţ şi ni s-a spus că ar fi fost un volum prea mare de muncă să se refacă în timp util procentele la fiecare unitate de învăţământ, şi atunci s-a preferat această alternativă. Noi suntem de părere că trebuia discutat înainte de a se lua această decizie cu directorii şi liderii de sindicat din unităţile şcolare şi s-ar fi înţeles mai uşor această situaţie. Acum, unii se consideră neîndreptăţiţi.

– Cred că, de fapt, e doar o amânare. Aţi întrebat la Inspectorat ce se va întâmpla mai departe, când şi cum îşi va recupera banii personalul neîndreptăţit?

– Desigur, ne-am interesat şi cei de la Inspectoratul Şcolar ne-au spus că au solicitat de la Ministerul Educaţiei această diferenţă. Lucrul este adevărat, pentru că adresa prin care s-a solicitat suplimentarea de la Minister a ajuns şi la noi. Iar noi am făcut, la rândul nostru, un demers către FSLI pentru ca, prin intermediul federaţiei, să avem şi o intervenţie a sindicatelor la Minister şi nădăjduim că aceste sume vor ajunge cât mai repede în judeţ, la colegii noştri. Sigur că pentru aceşti colegi dezavantajaţi situaţia nu este una plăcută, dar iată că se mai întâmplă şi aşa ceva. Cert este că noi, ca sindicat, am intervenit pentru a grăbi procedura şi, implicit, a diminua această disfuncţionalitate.

– Ce aşteptări aveţi de la rectificarea care urmează să aibă loc în scurt timp?

– Privim cu atenţie, ca să nu zic cu îngrijorare, spre această rectificare care va să vină. Sperăm ca ea să aducă sumele necesare pentru acoperirea, în totalitate, a salariilor pe luna noiembrie, care se vor plăti în 14 decembrie. Practic, vom monitoriza zi de zi aceste lucruri, mai ales că ne aflăm în preajma Sărbătorilor de Iarnă şi, mai mult ca niciodată, toţi oamenii au nevoie de aceşti bani.

– Ce decizii au mai fost luate în ultima vreme, la nivel de Confederaţie şi în ce măsură vor putea fi ele aplicate?

– La începutul lunii noiembrie a avut loc o întâlnire în organismele de conducere ale Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România, în care s-au prezentat modificările la noua Lege a Pensiilor. Sigur, sunt anumite modificări, dar părerea mea e că drumul e lung până când o să vedem chiar un draft al Legii Pensiilor. Ceea ce însă am discutat concret acolo a fost întrebarea noastră de ce sindicatele nu sunt reprezentate la nivelul caselor de pensii. La celelalte instituţii, cum sunt Agenţia Judeţeană a Forţelor de Muncă, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Casa de Asigurări de Sănătate, suntem reprezentaţi în consilii consultative, chiar şi în consilii de administraţie, însă niciodată la Casa de Pensii nu am avut o astfel de reprezentare. Avem doar o reprezentare la nivelul Casei Naţionale de Pensii. Având în vedere anunţatele modificări ale Legii Pensiilor şi multe alte probleme care s-au ivit de-a lungul timpului, eu consider că este necesar ca noi să fim reprezentaţi chiar la nivelul caselor judeţene de pensii. Confederaţia ne-a spus că a făcut demersuri şi noi am solicitat să avem o întâlnire la nivelul conducerii Ministerului Muncii, în a cărui subordine se află Casa Naţională de Pensii. Sigur că acum, ţinând seama de remanierea guvernamentală, probabil se va mai întârzia, însă vom insista şi vom arăta de ce este nevoie şi de o reprezentare a sindicatelor. Nu am zis să administrăm noi fondurile, cum se întâmplă în alte ţări dar, este neapărat necesar ca să avem o reprezentare.

– Ce alte probleme aţi discutat la nivelul Confederaţiei?

– Am discutat şi despre anumite probleme legate de funcţionarea caselor de cultură ale sindicatelor. Foarte multe dintre ele sunt într-o situaţie gravă, în care nu îşi pot asigura funcţionalitatea. Am cerut, nu numai eu, ci şi alţi colegi, ca Asociaţia Caselor de Cultură să aibă o relaţie mai corectă cu Consiliile de Administraţie ale caselor de cultură, pentru că ele sunt cele care ştiu situaţia reală din teritoriu. Asociaţia are un director şi un CA în care sunt reprezentate toate confederaţiile sindicale, respectiv CSDR, CNSRL Frăţia, Cartel Alfa, BNS. Deciziile Asociaţiei nu pot trece peste deciziile CA-urilor caselor de cultură, pentru că aceste CA-uri răspund în faţa legii pentru hotărârile luate. Sigur că se poate discuta, pot fi găsite împreună cele mai bune soluţii. Însă dacă se crede că Asociaţia de la Bucureşti poate veni cu tăvălugul peste consiliile de administraţie ale caselor de cultură, se înşeală.

– Care este viitorul învăţământului profesional şi tehnic, în condiţiile în care apar noi finanţări prin fonduri de dezvoltare?

– Am fost invitaţi şi am participat la o întâlnire a membrilor Comitetului Local pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic din întreaga regiune din N-E, cu conducerea Centrului Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, susţinută la Piatra-Neamţ. Cu acest prilej ne-au fost prezentate două proiecte care urmează să fie implementate pentru învăţământul profesional şi tehnic. Sigur, sunt nişte lucruri bune, care se fac cu ajutorul unor sume de bani care vin pentru dotarea liceelor tehnologice, pentru formarea resursei umane din aceste licee, însă am arătat şi acolo că soluţia reală pentru finanţarea învăţământului profesional şi tehnic este finanţarea de la bugetul de stat. Pentru că, banii de pe acele proiecte, se vor termina într-o zi şi nu rezolvă problema. Îmi amintesc de nişte programe PHARE de acum 15 ani, în care am creat şcoli pilot, am elaborat standarde de pregătire profesionale, auxilare, am creat nişte modele. Numai că, pe urmă, trebuind să aliniem la aceste modele toate celelalte şcoli pentru învăţământul profesional şi tehnic cu bani de la bugetul de stat, am rămas cu modelele. Lucrul acesta se va întâmpla, probabil, şi de astă dată, dacă aceste sume nu vor fi dublate cu finanţări consistente de la bugetul de stat. N-o să se mişte nimic în învăţământul profesional şi tehnic dacă nu se va înţelege că trebuie investiţi bani. Trebuie investit puternic pentru a se reveni, cât de cât, pe linia de plutire.

– Ce proiecte noi aţi avizat?

– Este în curs de avizare, şi am avizat şi eu în calitate de membru al Comitetului local pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic, Planul Local de Acţiune pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic al Judeţului Neamţ (PLAI). Documentul, îmi permit să spun, este elaborat profesionist. Adică se pleacă de la realităţile economice, demografice ale situaţiei reale din învăţământul profesional şi tehnic. Este îmbucurător că acest proiect s-a făcut cu colaborarea Instituţiei Prefectului, Camerei de Comerţ şi industrie, a Inspectoratului Şcolar şi este finalizat cu măsuri, adică ceea ce trebuie făcut pe viitor pentru ca lucrurile să meargă. Încă o dată, insist să subliniez că pentru implementare este nevoie de bani. Altfel, lucrurile acestea vor rămâne doar nişte iniţiative frumoase, doar parţial puse în practică, iar munca celor care au contribuit la elaborarea acestui plan va fi zadarnică.

– Planuri pentru acest sfârşit de an?

– În acest moment pregătim întâlnirile cu liderii pe zone, întrevederi în care vom discuta probleme de organizare, de funcţionare a sindicatului şi, desigur, alte lucruri menite a oferi cât mai multe servicii membrilor noştri de sindicat.

– Nu pot decât să vă urez succesul necesar!

 

A consemnat Mircea ZAHARIA