* Interviu cu domnul Gabriel PLOSCĂ, preşedintele SLLICS Neamţ
– Domnule Gabriel Ploscă, a mai trecut o vară fierbinte… Aşa că vă propun tradiţionala discuţie pentru revista noastră.
– Încep prin a mă adresa colegilor noştri care lucrează în învăţământ, membri de sindicat, şi celor care nu sunt membri de sindicat, părinţilor şi elevilor, dorindu-le un nou an şcolar cu cele mai frumoase gânduri de împlinire. Şi pentru toţi, o singură urare: să creadă în şcoală. Să aveţi speranţa că şcoala va redeveni ce a fost odată, cea care ne dorim cu toţii să redevină. Părerea mea este că salvarea acestui popor stă în educaţie.
– Să începem cu noutăţile.
– Mai întâi o să vă informez despre reuniunileColegiului liderilor de la începutul lunii septembrie şi Biroului Operativ al Federaţiei unde am discutat cu prioritate lucruri legate de creşterile salariale. După cum ştiţi, noi, de la 1 septembrie, mai beneficiem de o creştere salarială de 5%, după aceea pe care am primit-o la 1 mai, tot de 5%. Nu suntem mulţumiţi însă cu aceste creşteri, poate şi puţin influenţaţi de ceea ce li s-a acordat medicilor. Şi aici trebuie să subliniez că nu suntem deloc invidioşi pe ceea ce au primit medicii. Nu spunem că ei au salarii mari, spunem că noi avem salarii mici – şi în general cu toţii avem salarii mici… Şi atunci am început noi negocieri pentru creşterile salariale. Am avut deja o întâlnire cu Primul-ministru, urmând ca mâine (N.R.: 15 septembrie) să urmeze o a doua rundă de negocieri la care să participe şi miniştri Educaţiei, Muncii şi Finanţelor. Iar mandatul pe care îl are domnul Simion Hăncescu pentru această întrevedere este următorul: o creştere salarială de 15% începând cu 1 octombrie 2015, sau o creştere de 25% începând cu 1 ianuarie 2016. Ce vreau să precizez însă: aceste creşteri salariale nu au nici o legătură cu viitoarea Lege a salarizării, cu proiectul acestei legi care urmează să intre cât mai curând spre aprobare în Parlament şi spre dezbatere publică. Acum, aici, vorbim despre creşteri salariale.
– Se ştie ceva despre felul în care se configurează viitoarea Lege a salarizării?
În ceea ce priveşte proiectul legii salarizării, există o idee de bază şi anume: Pe o scară de salarizare de la 1 la 18, cât propun cei de la putere, am văzut, cu părere de rău că noi suntem iar în coadă. Adică ne ducem de la poziţia a doua, până spre poziţia a patra. Ori, sigur că acest lucru ne nemulţumeşte – numărul 1 de pe această scară reprezentând treapta cea mai de jos, adică muncitor necalificat.
– Mi se pare exagerată această diferenţă, după cum mi se pare aberantă această scară, care propune asemenea raporturi între salariul minim şi cel maxim…
– În învăţământ, e drept, salariul debutanţilor începe undeva pe la vreo 20 de milioane şi la sfârşit de carieră un coleg poate primi 54 de milioane. În această sumă sunt prinse însă şi sporurile de vechime care astfel dispar, neevidenţiindu-se… Pe urmă, nu trebuie să ne înşelăm şi să ne entuziasmăm spunând că, iată, avem o creştere salarială de 70% faţă de ceea ce am avut. Să privim creşterile în ansamblu. Şi când văd că unii au 250 de milioane sau magistratul are 200 de milioane, iar eu am numai 50 la sfârşit de carieră, parcă nu mi se pare corect. Din această cauză noi vom încerca să schimbăm ceva în această ierarhizare, în aşa fel ca Educaţia să-şi ocupe locul care i se cuvine în această grilă.
– Acum tot mai multă lume afirmă că Sănătatea şi Educaţia sunt priorităţi naţionale. E un lucru corect. Numai că trebuie să fie corect şi pe grila de salarizare…
– E foarte important ca acest proiect al legii salarizării să fie trimis cât mai repede spre dezbatere parlamentară şi publică pentru că prevederile acestei legi sunt unul dintre argumentele de bază în constituirea bugetului pentru anul viitor. Şi mai trebuie spus ceva, dacă privim lucrurile în mod realist – aceste creşteri nici nu sunt posibile de azi pe mâine. E normal ca ele să fie etapizate, dar e necesar să avem şi o perspectivă clară ca să ştim cum stăm până în 2017-2018… Revenind: este foarte important ca sumele pentru creşterile salariale ce provin din aplicarea noii legi a salarizării să fie prevăzute în buget. Altfel ele nu înseamnă nimic…
– Desigur că bugetul e important, e sublim, dar nu prea te poţi baza pe el.
– Proiectul de buget este foarte important pentru noi şi din alt punct de vedere: Schimbarea costurilor standard. Costurile standard se calculează de regulă, dar greşit, împărţind suma disponibilă în buget pentru învăţământ pe unităţi, otova, fără nici un fel de diferenţiere. Dar acum, dacă tot vrem să facem treaba ca lumea, bugetul nu poate fi constituit decât plecând de la costurile corecte pentru fiecare elev. În mod diferenţiat… Trebuie ţinut cont de specificul zonei, al locului respectiv. Avem licee vocaţionale în care profesorul de muzică lucrează cu câţiva elevi, în timp ce alţii, la un liceu alăturat, au 30 de elevi în clasă. Avem în Neamţ şcoli cu performanţe foarte bune de tip „Petru Rareş” sau „Roman Vodă”, cu rezultate excelente la olimpiade, ori acolo există mai mulţi profesori cu gradaţii de merit – şi atunci e normal ca bugetul de la şcolile citate să fie altul. Noi am cerut să se întrunească Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar – un organism care ar fi trebuit să funcţioneze încă din anul 2004 – şi să stabilească costurile standard. Dacă aceste costuri rămân tot aşa anapoda, iarăşi o să începem să rămânem fără bani de salarii spre sfârşitul anului. E drept; până acum toată lumea şi-a luat salariile, chiar dacă au existat asemenea ameninţări. Şi probabil aşa se va întâmpla şi anul acesta, dar de ce trebuie să ţinem oamenii în stres?
– E un lucru neaoş de care nu ne putem dezbăra…
– Corect. Nu e musai aici vorba de lucruri care ţin de culoarea politică. E o practică care priveşte aproape tot sistemul bugetar. Nu m-aş hazarda să spun că trăim într-un stat poliţienesc. Dar când vezi că se dau salarii mari la magistraţi, la serviciile secrete, chiar şi la poliţişti, nici nu mai ştii ce să crezi… Toţi au zis şi zic că au nevoie de parteneri sociali viabili, de sindicate puternice… Părerea mea e că nici o putere nu doreşte cu adevărat parteneri egali; declaraţiile de acest gen ţin doar de protocol, pentru că nu au nevoie de o forţă autentică care să conteze în acest dialog.
– Se aud zvonuri contradictorii despre noi reduceri de posturi…
– Tot legat de buget, că toate vin de la bani, se pare că se coace o mişelie legată de normativele de personal… A apărut recent un ordin al ministrului legat de normativele de personal. Normativele vechi sunt de vreo 15-16 ani, din ʼ98-ʼ99. Sigur că ele nu mai corespund, sigur că în sistem trebuie făcută ordine, că sunt multe şcoli care au mai puţin personal decât ar trebui – mă refer aici la personalul didactic auxiliar şi personalul de îngrijire. Sunt însă altele care au exces de personal şi e necesară, totuşi, o redistribuire corectă a posturilor. Dar deja sistemul de învăţământ este la cota de avarie în ceea ce priveşte acest aspect. Dacă prin ordin al ministrului se doreşte ca noi să mai dăm oameni afară, deja lucrurile nu mai sunt în ordine. Prevederile, bazate tot pe criteriul numărului de elevi, stabilesc ca la un număr de 163 de elevi să fie normat un personal didactic auxiliar, iar la 65 de elevi, un personal nedidactic. Ce înseamnă asta? Înseamnă că dacă o şcoală are 1000 de elevi, ea urmează să primească cam 6 posturi de didactic auxiliar. Dar aici intră secretariat, contabilitate, administrator, psiholog, bibliotecar, laboranţi… Noi, în Colegiul liderilor, am cerut anularea acestui ordin care a fost retras deja de la Monitorul Oficial. Urmează să avem alte negocieri cu Ministerul Educaţiei pentru a ne asigura că această aberaţie nu va pleca aşa în teritoriu. Deşi tare mă tem că, cu toate intervenţiile noastre, tot vor apărea noi disponibilizări.
– După cum stau lucrurile, şi conform tradiţiei, puterea nu prea s-ar înghesui la promisiuni şi, mai ales, la respectarea acestora… Sunteţi pregătiţi pentru o ripostă serioasă?
– În ceea ce ne priveşte pe noi ca sindicat, ideea este că trebuie să fim un pic mai hotărâţi în demersurile noastre revendicative: trebuie să avem obiective mai clare şi să ne orientăm spre acele acţiuni revendicative pe care le putem îndeplini. Trebuie să facem faţă atât îngrădirilor dialogului social, cât şi faptului că, acum, colegii noştri sunt mai greu de mobilizat către o acţiune mai radicală – o grevă, de exemplu – şi că trebuie să apelăm la alte forme de presiune: mitinguri, pichetări, marşuri de protest, acţiuni în instanţă. E nevoie de o nouă reevaluare şi revigorare a gândirii sindicale, e nevoie, credem, în primul rând, de serioase acţiuni de formare sindicală. Aşa, dacă întrebi, în general toată lumea ştie cum şi ce, după cum unii reduc organizaţia sindicală la existenţa şi prestaţia unui lider. Trebuie să redeşteptăm puţin „simţul” sindicalist, să arătăm şi să înţelegem mai bine ce înseamnă să fii membru de sindicat, ce înseamnă forţa tuturor, pentru că aceasta este armata cu care plecăm la bătălie, dacă este cazul. Vom propune, aşadar, la întâlnirile pe care le vom avea în Consiliul Judeţean, dar şi la cele cu liderii, astfel de acţiuni de formare sindicală. Nu într-o campanie, ci în mod continuu, pentru că numai aşa putem să fim eficienţi şi să avem rezultate corespunzătoare.
A consemnat Mircea ZAHARIA
ULTIMA ORĂ
Marţi, 15 septembrie au avut, din nou, discuţii la sediul Guvernului pe tema creşterilor salariale pentru cadrele didactice. Au participat Primul-ministru, miniştrii Finanţelor, Muncii şi Educaţiei precum şi o delegaţie a FSLI. Punctul de vedere al FSLI a fost susţinut de domnul Simion Hăncescu, mandatat de Colegiul liderilor să negocieze o creştere salarială de 15% de la 1 octombrie sau 25% de la 1 ianuarie 2016. Cum sindicaliştii n-au fost mulţumiţi de oferta Guvernului de majorare a salariilor cu 10% începând de la 1 decembrie, sau de variantele condiţionate de intrarea în aplicare a Legii salarizării, sau de elaborarea Execuţiei bugetare pe primele 9 luni ale anului viitor până în jurul datei de 10 octombrie, discuţiile au fost amânate. Pe data de 17 septembrie, la sediul FSLI, negocierile cu miniştrii delegaţi au continuat şi în prezenţa unor lideri de la celelalte Federaţii sindicale. Deocamdată, până la data trimiterii revistei la tipar, negocierile nu au fost finalizate. Există însă şi o veste bună: la întrevederea din 15 septembrie, Premierul a acceptat statutul de autoritate publică pentru cadrele didactice. (Red.)