Argument
„Cultura informaţiei reprezintă capacitatea de a identifica, evalua, adapta şi comunica informaţia pentru un scop bine definit”
(Mircea REGNEALĂ)
1. Aspecte teoretice
Formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice Analiza critică a informaţiei din diferite surse, pornind de la cultura istorică, manifestând poziţia cetăţeanului activ şi responsabil şi Determinarea relaţiei de cauzalitate în istorie, dând dovadă de gândire logică şi spirit critic la lecţiile de istorie este un proces didactic ce implică cunoştinţele, abilităţile şi capacităţile elevilor. Un rol important în acest proces revine culturii informaţiei şi utilizării critice a informaţiei în cadrul lecţiilor de istorie.
Cultura informaţiei înseamnă capacitatea de a găsi şi a utiliza informaţia, fiind baza învăţării de-a lungul întregii vieţi. Conform standardelor propuse de Asociaţia Americană a Bibliotecilor Şcolare (American Association of School Librarians) elevul educat informaţional selectează raţional şi eficient informaţia, evaluează critic şi competent informaţia, utilizează informaţia corect şi creativ. Elevii ar trebui să cunoască atât strategiile de culegere a informaţiei, cât şi să posede abilităţi de gândire critică, pentru a selecta, tria, sintetiza şi prezenta informaţia într-o formă nouă care să contribuie la rezolvarea problemelor reale din viaţă.
Elevul cu o cultură a informaţiei posedă următoarele abilităţi:
• Localizare: abilitatea de a găsi informaţia corespunzătoare, a analiza, a sorta şi a selecta informaţia necesară;
• Interpretare: abilitatea de a transforma datele şi informaţia în cunoştinţe, previziune şi înţelegere;
• Generarea ideilor noi: dezvoltarea ideilor/ ipotezelor noi.
Conferinţa Permanentă a Bibliotecilor Naţionale şi Universitare din Marea Britanie a identificat şi a propus un set de 7 abilităţi principale de informare (https://www.sconul.ac.uk/sites/default/files/ documents/coremodel.pdf).
Adaptându-le la nivelul de gimnaziu şi liceu, ele pot fi descrise astfel:
1. Abilitatea de a recunoaşte nevoia de informare.
2. Abilitatea de a distinge modalităţi în care „lipsa” de informare poate fi abordată:
• Recunoaşterea tipurilor corespunzătoare de resurse, atât tipărite, cât şi nontipărite;
• Selecţia resurselor adecvate.
3. Abilitatea de a construi strategii pentru a localiza informaţia.
4. Abilitatea de a localiza informaţia:
• Pentru a dezvolta tehnici de căutare corespunzătoare;
• Pentru a utiliza metode de informare curentă.
5. Abilitatea de a compara şi evalua informaţia obţinută din diferite surse:
• Extragere adecvată a informaţiei care corespunde nevoii de informare.
6. Abilitatea de a organiza, aplica şi comunica informaţia altor persoane în modalităţi corespunzătoare situaţiei:
• Înţelegerea aspectelor legate de copyright şi plagiat.
7. Abilitatea de a sintetiza şi construi pe baza informaţiei existente, contribuind la crearea de cunoaştere nouă.
2. Sondaj realizat în rândurile elevilor
În perioada 22-29 ianuarie 2019, 174 de elevi din Chişinău au participat la sondajul cu tema: Nivelul culturii informaţiei al elevilor. Chestionarul a fost elaborat şi prelucrat în Google Forms.
La întrebările chestionarului am primit următoarele răspunsuri:
1. Îmi fac studiile în treapta: a) gimnaziu – 22,4%; b) liceu – 77,6%;
2. În procesul de învăţare la istorie folosesc: a) o sursă de informare – 9,2%; b) două surse de informare – 19,5%; c) mai multe surse de informare – 71,3%;
3. Cea mai utilizată sursă de informare în procesul de învăţare la istorie este: a) Canale TV -; b) Sursele web – 31%; c) Literatura de specialitate – 9,8%; d) Manualul de istorie – 58%;
4. Când studiez o problemă istorică/ pregătesc un referat ori comunicare la istorie mă informez din: a) mai multe surse – site-uri specializate: academia.edu, wikipedia sau literatura de specialitate etc.– 78,2%; b) o singură sursă – lucrare ştiinţifică – 1,1%; c) o singură sursă – manualul de istorie – 13,2%; d) o singură sursă (Wikipedia) – 7,5%;
5. De obicei, realizez o comparaţie a diverselor opinii referitor la o problemă istorică:
a) Da – 69%; b) Nu – 31%;
6. „Copyright”-ul este:
a) ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la operele create – 23,6%; b) dreptul de a prelua fragmente dintr-o lucrare ştiinţifică şi a le prezenta drept creaţie proprie – 58%; c) nu cunosc sensul acestei noţiuni – 18,4%;
7. Dacă ar fi să realizez o autoevaluare a nivelului meu de cultură a informaţiei…
a) Excelent – ştiu să caut, să selectez şi să utilizez critic diverse surse de informare, cunosc noţiunea de copyright, creez noi produse în baza informaţiei prelucrate din diverse surse – 27,6%;
b) Bun – ştiu să caut, să selectez şi să utilizez diverse surse de informare, cunosc noţiunea de copyright, dar consider că nu e important respectarea drepturilor de autor, creez noi produse în baza informaţiei prelucrate din diverse surse – 53,4%;
c) Suficient – ştiu să caut şi să utilizez surse de informare, dar mă limitez de obicei la o singură sursă, cunosc câte ceva despre copyright – 17,2%;
d) Insuficient – mă limitez doar la informaţia din manual, referatele le pot descărca de pe site-uri speciale – 1,8%.
3. Concluzii
Analizând rezultatele sondajului, se conturează următoarele concluzii:
1. Este necesar de promovat noile principii de utilizare a informaţiei la lecţiile de istorie: aplicarea metodelor corespunzătoare pentru dezvoltarea gândirii critice, utilizarea multiperspectivităţii în prezentarea surselor de informaţie;
2. Promovarea culturii digitale prin utilizarea bibliotecilor web specializate (ex. Moldavica – Biblioteca Naţională Digitală (http:// www.moldavica.bnrm.md/), Academia. edu (www.academia.edu), a revistelor de specialitate (ex. https://magazinistoric.ro/) şi a site-urilor instituţiilor de cercetare istorică (ex. https://www.muzeu.md/buletine-stiintifice/, https://www.nationalmuseum.md/ro/press_releases/) etc.;
3. Promovarea conceptului de copyright.
Aceste lucruri pot fi realizate prin formarea cadrelor didactice în spiritul culturii informaţiei, promovarea valorilor gândirii critice în mediul elevilor, crearea condiţiilor de participare a elevilor dotaţi la diverse activităţi care promovează performanţa (conferinţe, olimpiade, proiecte cu caracter istoric, colaborări naţionale şi internaţionale etc.).
Dorin POPA, profesor de istorie, grad didactic I, Liceul Teoretic „Mircea Eliade”, Chişinău;
Nelea COTOROBAI, profesoară de istorie, grad didactic I, Liceul Teoretic „ORIZONT”, Chişinău