Învăţătorul, în timpuri de mult apuse, se regăsea printre cei mai de vază oameni dintr-o comunitate. Era apostol, dar şi părinte de conjuctură, consilier sau sfătuitor, alături de preotul aşezării. Oferea distincţie, justă măsură şi bună cuviinţă.
Leon Mrejeru (1879-1945) este unul dintre marii învăţători ai ţării, fondator al Băncii Corpului Didactic şi primul preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (1912).
A văzut lumina zilei la 10 februarie 1879 în satul Cotârgaşi, comuna Broşteni, jud. Suceava. A urmat şcoala primară cu şase clase la Broşteni, avându-l dascăl pe Mihai Lupescu, urmând apoi două clase la Gimnaziul din Fălticeni, unde a avut colegi pe Mihail Sadoveanu, Eugen Lovinescu, Ion Dragoslav.
Prietenia şi stima reciprocă dintre M. Sadoveanu şi L. Mrejeru au durat toată viaţa. Influenţat de dascălul său, Mihai Lupescu, Leon Mrejeru a dorit să ajungă învăţător.
În 1894 este admis la Şcoala Normală „Vasile Lupu”, unde a fost un elev eminent, apreciat de directorul Ioan Mitru. La examenul de capacitate, susţinut la Bucureşti, în faţa unei comisii exigente a obţinut media 9,34, fiind clasificat primul din 154 candidaţi. După absolvire a fost numit învăţător în satul Crucea, comuna Broşteni, jud. Suceava, la data de 1 septembrie 1899. A preferat un sat din locurile natale. A funcţionat la mai multe şcoli din judeţ şi din ţară, iar, în final, s-a stabilit la Piatra-Neamţ, la Şcoala Primară de Băieţi Nr. 2, unde a funcţionat până la ieşirea la pensie, în 1936. În timpul carierei a ocupat mai multe funcţii: revizor şcolar clasa a II-a în jud. Neamţ, revizor şcolar clasa I şi organizatorul şcolii româneşti din Silistra (1914-1916), propagandist cultural în Basarabia. A fost inspector şcolar pentru Ardeal şi Bucovina, membru în Consiliul General de Instrucţie (1925-1930; 1932-1935), deputat în Parlament (1919-1920; 1922-1926; 1927-1928) şi Prefect al judeţului Neamţ (1933-1937).
În anul 1911, la sărbătorirea lui Spiru Haret, a rostit cuvântul din partea învăţătorilor din România. În 1912, învăţătorii nemţeni, în frunte cu P. Gheorghiasa şi C. Stan, au întreprins o acţiune prin care ţăranii să aibă deputatul lor la Colegiul al III-lea, propus şi ales de ei, nu impus de sus.
După războiul balcanic din 1913, în urma păcii de la Bucureşti, cele două judeţe din Cadrilater au revenit României. Ministerul instrucţiunii a hotărât ca, în aceste judeţe, să trimită ca inspectori şcolari doi dintre cei mai buni învăţători din ţară. Unul dintre aceştia a fost Leon Mrejeru, numit revizor clasa I în judeţul Dorostor. Aici, a funcţionat până la 15 august 1916 când a fost încorporat şi trimis pe front, unde s-a remarcat în primele rânduri. A participat la peste douăzeci de lupte, în diferite localităţi, iar pentru faptele sale de vitejie a fost decorat cu ordinele „Sf. Ana”, „Coroana României”, „Steaua României” şi înaintat la gradul de căpitan.
Ca deputat şi prefect şi-a îndreptat mereu atenţia spre şcoală. Datorită lui s-au clădit în judeţul Neamţ peste 100 de şcoli primare, s-a înfiinţat la Piatra-Neamţ un liceu de fete şi s-a construit un local pentru acest liceu, s-a adaugat un etaj la clădirea liceului de baieţi din Piatra-Neamţ.
Leon Mrejeru este, după dr. Constantin Angelescu, cel mai mare constructor de şcoli din România interbelică.
Marele apostol s-a remarcat şi în publicistică. Chiar de când era elev la Şcoala Normală „Vasile Lupu” a început să publice cronici culturale şi articole iar, după absolvire, îl găsim prezent în multe reviste: „Şezătoarea”, „Ion Creangă”, „Învăţământul primar”, „Convorbiri literare”, „Albina” ş. a.
Când a prezentat cererea pentru a ieşi la pensie, dr. C. Angelescu a insistat să continue munca în învăţământ, dar acesta n-a cedat acestor insistenţe. În rezoluţia pusă pe cerere, ministrul a scris: „…cu cea mai mare părere de rău Ministrul Culturii Naţionale acceptă această demisie pe data de 1 septembrie 1936 şi regretă din suflet că un dascăl cu aşa mari calităţi şi care a adus atât de însemnate servicii şcoalei şi culturii naţionale părăseşte învăţământul”.
S-a stins din viaţă în ziua de 14 mai 1945, la Mizil, pe când se întorcea din refugiu. Învăţătorii din partea Mizilului l-au înmormântat cu toate onorurile, iar în 1968 osemintele i-au fost strămutate la Piatra-Neamţ, unde a pus cea mai mare parte din suflet în munca sa.
Avem o tradiţie a educaţiei făcută de învăţători, avem măsura, însă eforturile pentru educarea unui copil sunt mari consumatoare de energie, atât din partea părinţilor, acolo unde există, cât şi din partea dascălilor, în aceeaşi proporţie. Să încercăm a duce mai departe, cu onoare, spre slava înaintaşilor, învăţământul de calitate, cunoscând şi asumându-ne marea responsabilitate pe care o avem ca dascăli, gândind mereu la spusele lui Spiru Haret, cum arată astăzi şcoala, aşa va arăta mâine ţara.
Bibliografie:
Prof. Vasile Candrea – Monografia Broşteniului, Editura Ankarom Iaşi, 1995
Prof. Constantin Tomşa – Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ, Editura Crigarux, 2014
Prof. înv. primar Elena-Carmen OLTEANU, Şcoala Gimnazială Nr. 3 Piatra-Neamţ