Cu toţii ştim că sistemul de educaţie din ţările nordice este considerat unul dintre cele mai performante din lume, dar puţini cunoaştem care este de fapt secretul care îl face aşa. Mânată de această curiozitate şi mai ales de dorinţa de a aplica în şcoala unde sunt profesor cât mai mult, iată-mă în Copenhaga, pe 27 octombrie 2025, la cursul despre starea de bine a elevilor şi a profesorilor – The Well Being Code: Energy Tools and Mind-Body Activities for Self-Care. Instituţia organizatoare a fost Body Mind Academy, filiala din Copenhaga a Europass Teacher Academy, cel mai mare formator Erasmus din Europa, care are la activ peste 400 de cursuri împrăştiate pe tot continentul.
Profesoara noastră, Mette Junker, a fost o întruchipare perfectă a spiritului danez şi a pus o amprentă de neuitat asupra tuturor. Există o însufleţire caldă şi calmă cu care poţi vorbi, şi atunci cu adevărat convingi, există un mod sincer de a transmite învăţăminte zâmbind, există oameni care mustesc de experienţă şi cunoştinţe pe care doresc neapărat să le dea mai departe şi există o frumuseţe interioară care se simte în orice gest. Aceasta este Mette…
Luni, în prima zi, eram un grup lipsit de orice coeziune, format din 16 profesori din Germania, Italia, Irlanda, Martinica, Croaţia, Slovenia şi România. Eu nu îmi găseam locul, deşi sunt o persoană sociabilă, şi îmi aduc aminte că îmi venea să fug: „Doamne, ce mi-o fi trebuit mie cursul acesta şi Copenhaga?” Apoi a apărut Mette şi totul s-a schimbat. Am început să vorbim şi gheaţa s-a topit rapid, ne-am prezentat fiecare pe scurt, în timp ce Mette ne-a întipărit prima lecţie, aceea a efectelor pozitive ale zâmbetului: stimulează creierul să elibereze endorfine şi serotonină care induc starea de bine şi reduc stresul, contribuie la relaxare, îmbunătăţeşte sistemul imunitar prin bună dispoziţie, facilitează conexiunea socială fiind conceput ca un semn de prietenie şi deschidere, face ca persoana să pară mai tânără, contribuie la o impresie pozitivă în mediul social şi ajută la combaterea emoţiilor negative. Am înţeles imediat că pe parcursul cursului voi învăţa nişte lucruri valoroase pe care va trebui să le introduc în rutina mea zilnică. Am mai observat că pe mesele de lucru se aflau nişte clopoţele, şi am aflat ca acelea erau pentru semnalarea de către fiecare din noi a momentelor pe care le consideră magice.
Mai fixăm şi ideea că 70% din creierul nostru are încă structura primitivă care generează starea de negativism şi temerile şi că nu trebuie să ne lăsăm dominaţi de aceasta ci, să ne construim resursele prin care să activăm restul de 30%, care ne poate induce starea de bine şi ne conservă sănătatea fizică şi mentală.
În debutul celei de-a doua zile suntem deja o grupă de cursanţi care parcă se cunosc de mult, se salută cu drag, zâmbesc mult, se întreabă unii pe alţii cum se simt, îşi fac complimente. Ce am reţinut mai cu seamă din această sesiune a fost exerciţiul de a te privi în oglindă direct în ochi în timp ce îţi zâmbeşti şi apoi de a medita câteva minute la ceea ce ai simţit şi practica de reîncărcare a bateriilor prin respiraţie corectă şi introspecţie pe muzică liniştitoare. Şi „regula celor trei”, adică, pentru fiecare lucru negativ gândit sau rostit despre o persoană să spunem trei lucruri pozitive care să echilibreze percepţia.
Miercuri am primit una dintre cele mai relevante lecţii din viaţa mea, cu care am înţeles şi mai mult de ce ei sunt atât de fericiţi: pentru că sunt recunoscători pentru orice există sub soare, pentru cele bune dar şi pentru cele rele, pe care le iau drept lecţii. Ce-ar fi dacă şi noi românii am practica această atitudine?! Am uita să mai fim posaci din motive reale sau imaginare, am uita poate să mai lansăm gânduri rele la adresa semenilor, ne-am elibera de nişte limite trasate de noi înşine. Acest exerciţiu care constă în a te interoga zilnic despre motivele pentru care trebuie să fii recunoscător este esenţial pentru că recunoştinţa are un impact profund asupra modului în care percepem viaţa şi asupra stării noastre emoţionale. Practicarea acesteia duce la o viziune mai optimistă şi mai echilibrată, reduce anxietatea, îmbunătăţeşte starea de calm, stimulează gândirea pozitivă, ceea ce induce o mai mare apreciere a vieţii şi o stare de bine durabilă, care în final activează zonele cerebrale ce elimină hormonii fericirii.
De reţinut au fost şi tehnicile de eliberare a emoţiilor negative şi mai ales poziţionarea fiecăruia dintre noi în dihotomia „a dărui – a primi”, care s-a întâmplat în ultima zi, cu ocazia ceremoniei de certificare. În faţa clasei au fost plasate patru scaune, pe care au luat loc pe rând toţi viitorii absolvenţi. Ceilalţi colegi au fost invitaţi să scrie pe un sticker ceea ce gândesc despre fiecare din cei patru şi apoi să le şoptească ideea la ureche şi să le lipească stickerul pe pulover. Să primeşti câte un gând frumos de la 12 colegi, în interval de două minute, într-o atmosferă de sărbătoare – iată ceva ce produce o explozie de bucurie în creier şi face lacrimile greu de oprit. Pentru că unii dintre noi suntem obişnuiţi doar să oferim şi ne simţim cel puţin ciudat când primim, ceea ce nu este normal şi benefic. Un cadou, fie că este un simplu gând bun, ne emoţionează, ne aduce bucurie, surpriză şi venerabila stare de de bine.
Pentru a obţine certificatul de absolvire a fost necesar ca fiecare dintre noi să susţină un speech sinteză dar şi creativ. Eu am început cu o comparaţie între o perioadă imaginară (preistorică), în care domina starea de rău, în care profesorii ridicau vocea la elevi solicitând respect, în care elevii erau umiliţi şi desconsideraţi dar se aşteptau performanţe. În schimb, tot ceea ce se obţinea erau doar eşecuri. Prin comparaţie, într-o perioadă actuală, unde se experimentează starea de bine, elevilor li se creează un mediu de lucru unde se simt în siguranţă şi protejaţi, în care profesorul îi pune în valoare, îi apreciază, le dă sentimentul unicităţii. Toate acestea creează un benefic simţământ al apartenenţei, ce va conduce la rezultate foarte bune. Toţi colegii mei au avut idei generoase şi surprinzătoare şi, într-o atmosferă absolut intelectuală, efervescentă şi plină de nonşalanţa prieteniei am savurat ultimele momente împreună. Aplauze, fotografii, entuziasm şi angajamentul că fiecare dintre noi va încerca să aplice cât mai mult în viaţa de zi cu zi şi la clasă. Pe mine Mette m-a numit „ambasador al stării de bine pentru şcoala mea”, şi ştiu că am o sarcină destul de grea.
Sunt recunoscătoare că paşii vieţii m-au condus spre acest curs din Copenhaga, finanţat de Uniunea Europeană şi desfăşurat în cadrul proiectului de acreditare al şcolii noastre 2025-1-RO01-KA121-VET-000310883. Sunt recunoscătoare pentru tot ce am aflat şi am văzut în această regală capitală europeană, în decursul unei săptămâni, care mi-a adus o schimbare de viziune în ceea ce priveşte educaţia, viaţa, felul în care trebuie s-o trăim.
Prof. Gianina BURUIANĂ, Liceul Economic „Alexandru Ioan Cuza”