Data de 1 iunie 2026 a marcat pentru Liceul Economic „Alexandru Ioan Cuza” intrarea în cel de-al patrulea an al celor două Acreditări Erasmus+ (Educaţie şcolară – SCH şi Formare profesională-VET), care vor permite continuarea procesului de internaţionalizare a şcolii, perfecţionarea parcursului profesional al cadrelor didactice şi experienţe profitabile şi de neuitat pentru elevi. Trebuie spus că Acreditările au adus beneficii directe şi rapide şcolii noastre prin accesul stabil şi simplificat la finanţarea europeană, fără competiţie anuală, ceea ce a permis planificarea pe termen lung de mobilităţi şi formări. Au contribuit la creşterea calităţii educaţiei prin adoptarea de standarde europene, la formarea profesorilor, la aplicarea de metode moderne de predare şi au promovat proiecte internaţionale care au dezvoltat competenţele digitale, sociale şi interculturale ale elevilor. S-a întărit cooperarea europeană şi vizibilitatea instituţiei, transformând şcoala într-un mediu deschis, modern şi conectat la bune practici internaţionale.
În acest context, în perioada 24-29 august 2026 am participat împreună cu colegele mele Apostoaei Mihaela-Alexandra (profesor de limba franceză) şi Chiriţa Crina-Iuliana (profesor de limba engleză) la cursul din Stockholm (Suedia) Innovation, the Swedish Way: Digital Citizenship, Sustainability and Creative Problem Solving. Mobilitatea s-a înscris în proiectul de Acreditare de Educaţie şcolară 2026-1-RO01-KA121-SCH-000412166, cofinanţat de Uniunea Europeană.
Pot declara de la bun început că ne-am manifestat ca o echipă ambiţioasă şi totodată dornică de a face o impresie foarte bună despre România şi despre şcoala noastră – în rândul celorlalţi 17 colegi veniţi din Spania, Italia, Croaţia, Grecia –, şi dornică de a învăţa cât mai multe de la formatorii noştri Marius Ketels şi Nick Praulins.
Am reflectat astfel şi am comentat asupra celor 8 valori fundamentale ale sistemului de educaţie suedez: democraţia, egalitatea, respectul pentru drepturile omului, libertatea individuală şi integritatea personală, solidaritatea, egalitatea de gen, toleranţa şi respectul pentru diversitate, sustenabilitatea. În practică acestea se traduc prin faptul că elevii sunt încurajaţi să îşi exprime opinia în mod liber, profesorii nu ridică vocea şi nu folosesc autoritatea rigidă, conflictele se rezolvă prin dialog şi nu prin sancţiuni, elevii lucrează mult în echipe, se pune accent pe starea de bine, nu doar pe rezultate, iar şcoala este un spaţiu sigur şi lipsit de discriminare.
Ne-am familiarizat şi cu acronimul VEKST (V – valoarea adăugată, E – învăţare experienţială, K – creativitate, S – lucru în echipă şi colaborare, T – interdisciplinaritate) – care sintetizează principiile care stau la baza sistemului de învăţământ suedez. Cu toţii am înţeles că aplicăm în ţările noastre unele dintre aceste principii dar copii suedezi sunt obişnuiţi prin VEKST cu o educaţie orientată spre creştere personală, autonomie şi colaborare, nu doar spre rezultate academice. În practică, profesorii creează un mediu calm, respectuos, în care elevul se dezvoltă ca persoană, nu doar ca elev. Modelul românesc pune accent pe rezultate, disciplină şi conţinuturi, uneori în detrimentul stării de bine a elevului. Transformarea unei clase româneşti după modelul VEKST ar însemna schimbarea profundă a atmosferei, relaţiilor, ritmului şi modului de lucru şi ar fi perfect posibilă dacă profesorul ar decide să creeze un mediu de creştere, nu doar de performanţă. Astfel, unul dintre principiile lor centrale este Wellbeing before performance, ceea ce înseamnă că elevul trebuie să fie echilibrat emoţional înainte de a putea învăţa eficient. Performanţa apare natural atunci când copilul se simte bine, acceptat şi în siguranţă.
O caracteristică dominantă a fost accentul pus pe aplicaţiile practice. Una dintre cele mai apreciate de cursanţi a fost cea referitoare la responsabilitatea diferiţilor participanţi la procesul educativ (profesor, conducere, elev, autorităţi locale, etc.) în dezvoltarea unei gândiri inovative. Aceasta a prilejuit discuţii aprinse între profesorii care au considerat că inovarea la clase este legată doar de efortul lor personal, versus cei care au argumentat importanţa unei echipe manageriale care să genereze în şcoală o atmosferă lipsită de conflicte şi care să stimuleze creativitatea.
Cursul mi-a consolidat convingerea că şcoala modernă trebuie să cultive gândirea critică, empatia, competenţele digitale şi orientarea spre soluţii, iar aceste principii pot fi adaptate şi implementate în contextul românesc. Închei această experienţă cu dorinţa de a transfera în propria instituţie practici suedeze de colaborare, interdisciplinaritate şi educaţie pentru sustenabilitate, contribuind la o cultură şcolară mai inovatoare şi mai centrată pe elev.
Prof. Gianina BURUIANĂ