Unul din profesorii cu activitate meritorie în şcolile din Vânători-Neamţ a fost Neculai Teodorescu, care, dacă firul vieţii sale nu s-ar fi rupt atât de neaşteptat, în acest an ar fi împlinit 76 de ani (n. 12. 06. 1939). Tatăl său era dascăl la biserică, iar mama sa, Ecaterina, crescută în familia Macovei din Agapia, era casnică. A urmat clasele I-IV la Şcoala din Vânători-Neamţ, iar din clasa a V-a la Şcoala Medie Nr. 1 din Piatra Neamţ, actualul Colegiu Naţional „Petru Rareş”. A absolvit cu bune rezultate liceul în 1956 şi în acelaşi an, la 5 septembrie, s-a angajat contabil la Cooperativa de Consum din Vânători-Neamţ. Atras de învăţământ, solicită un post şi este numit suplinitor la Şcoala din Pipirig (din 7. 01. 1957). Ca toţi tinerii din vremea sa, între 8 decembrie 1958 şi 5 ianuarie 1961 a fost militar, apoi suplineşte o vreme la Şcoala din Sacaluşeşti. Se pregăteşte şi susţine cu brio examenul de admitere la Facultatea de Ştiinţe Naturale a Institutului Pedagogic de 3 ani din Iaşi. În 1964 a devenit absolvent, cu media 9,37. De la 1 septembrie 1964, a fost numit profesor la Şcoala Nr. 2 din Vânători-Neamţ. Continuă studiile la Facultatea de Biologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, localitate în care s-a căsătorit cu studenta Eugenia Afusoaie (22. 11. 1966).
Începând cu 12 ianuarie 1967, a fost promovat inspector la Secţia de Învăţământ a Raionului Târgu-Neamţ. La reorganizarea administrativ-teritorială (1968) a refuzat postul de inspector al Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ şi a fost numit profesor la Şcoala Nr. 2 din Târgu-Neamţ. S-a transferat la Şcoala Nr. 1 din Vânători, în acelaşi an, iar la 1 septembrie 1970, a fost numit director al Casei Pionierilor din Târgu-Neamţ de unde va pleca, ca urmare a unui raport tendenţios întocmit de inspectorul Nicolae Calin. Revine la Şcoala din Vânători şi primeşte din nou funcţia de director al Casei Pionierilor reparându-se o nedreptate care i se făcuse. Deşi în septembrie 1980 a fost numit profesor de biologie la Liceul „Ştefan cel Mare” din Târgu-Neamţ, a renunţat în favoarea soţiei, scutind-o de navetă, el fiind întotdeauna profesor al Şcolii Nr. 1 din Vânători-Neamţ, unde mulţi ani a îndeplinit şi funcţia de director, muncind cu pasiune pentru obiectul biologie, având elevi participanţi la olimpiade, conducând cercuri cu elevii, cercuri de agricultură cu sătenii şi a participat activ la viaţa social culturală a comunităţii, fiind şi membru al consiliului de conducere a Căminului Cultural, al corului şi un talentat solist.
A deţinut gradele didactice: definitiv (1965), al doilea (1972) şi întâi (decembrie 1986) ultimul cu lucrarea „Dăunătorii din culturile de cereale şi duşmanii lor naturali din Zona Vânători-Neamţ”.
Dar boala de care suferea s-a agravat. În iunie 2000, a fost operat şi aştepta vindecarea. La 1 septembrie 2000 s-a prezentat la şcoală, dar n-a mai avut puterea să continue. A încetat din viaţă la 7 noiembrie 2000. În drum spre cimitirul din Târgu-Neamţ, cortegiul s-a oprit în faţa Liceului „Ştefan cel Mare” din oraşul de sub Cetatea Neamţ, unde profesorul Constantin Florescu a adus un ultim omagiu celui care a fost un destoinic profesor, Neculai Teodorescu.
Pentru întreaga viaţă dedicată şcolii, Consiliul local Vânători-Neamţ i-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare post-mortem.
Înv. Neculai FLORIAN