Mario Vargas Llosa

S-a născut la 28 martie1936, la Arequipa (Peru) şi a copilărit în Bolivia împreună cu mama şi bunicii materni.

Urmează cursurile unei şcoli militare private din Lima,– experienţă descrisă în primul roman, Oraşul şi câinii. În 1953 intră la „Universitatea Naţională San Marcos” din Lima, iar peste cinci ani îşi ia licenţa în literatură şi obţine apoi un doctorat în filozofie şi litere la „Universitatea Complutense” din Madrid, în 1959. Între timp, se stabileşte pentru o perioadă în Franţa unde lucrează ca profesor de spaniolă şi ziarist. Călătoreşte, predă la universităţi din America şi Europa, devine un scriitor celebru prin forţa epică, luciditatea şi ironia sa.

După o tinereţe în care se apropie de comunism, la maturitate ia distanţă faţă de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism faţă de regimul castrist.

În anii 80, Llosa devine un foarte activ politician, cunoscut pentru luările de poziţie în favoarea liberalismului de piaţă. Candidează la preşedinţia ţării în alegerile prezidenţiale din Peru în 1990 dar pierde în al doilea tur de scrutin în faţa lui Alberto Fujimori. După numeroase recunoaşteri internaţionale, în anul 2010, Academia Suedeză îi acordă Premiul Nobel pentru literatură.

 

Mario Vargas Llosa este tradus pentru prima oară în limba română în 1970. Printre cele mai cunoscute cărţi ale lui se numără: Oraşul şi câinii, Conversaţie la catedrală, Casa Verde, Pantaleon şi vizitatoarele, Mătuşa Julia şi condeierul, Războiul sfârşitului lumii, Cine l-a ucis pe Palomino Molero?, Povestaşul, Elogiu mamei vitrege, Lituma în Anzi, Peştele în apă, Caietele lui Don Rigoberto, Paradisul de după colţ, Rătăcirile fetei nesăbuite ş.a. Este cunoscut cititorilor noştri şi pentru faptul că a vizitat România în 1995, în 2005 (când şi-a lansat volumul autobiografic Peştele în apă) şi în 2013 (când a asistat la premiera piesei sale „O mie şi una de nopţi”) şi a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.

M. Z.