Scrisoare din Basarabia

 

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită

Eu ştiu că te-am rănit spunând

Că mi-ai luat şi grai şi pită

Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

 

În vremea putredă şi goală

Pe mine, frate, cum să-ţi spun,

Pe mine m-au minţit la şcoală

Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

 

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi si vă sărut.

 

Credeam că un noroc e plaga,

Un bine graiul cel sluţit.

Citesc azi pe Arghezi, Blaga –

Ce tare, Doamne-am fost minţit!

 

Cu pocăinţă nesfârşită

Mă rog iubitului Isus

Să-mi ierte vorba rătăcită

Ce despre tine, frate, am spus.

 

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

 

Aflând că frate-mi eşti, odată

Scăpai o lacrimă-n priviri

Ce-a fost pe loc şi arestată

Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

 

Acolo-n friguroasa zare,

Din drobul mut al lacrimii

Ocnaşii scot şi astăzi sare

Şi nu mai dau de fundul ei.

 

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

 

Grigore VIERU